Sfîrşit de capitol II+III
0
Autor: John Galsworthy
Subtitlu: II- Pustietate în floare, III- Dincolo de rîu
Rating:
Editura: All
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Antoaneta Ralian
352+398 pagini
ISBN: 978-973-724-252-5
Aceste două volume din trilogia Sfîrşit de capitol continuă şirul de evenimente neplăcute cu care se confruntă familia Cherrell. Ca şi în primul volum, ceea ce declanşează aceste întîmplări este explicabil, însă opinia publică asupra lor le transformă în adevărate dezastre. Lucruri pentru care în lumea noastră s-ar găsi îngăduinţă (de exemplu, convertirea religioasă sau divorţul) sunt drame reale pentru această familie de la începutul secolului XX. În plus, pe lîngă eventuala pătare a imaginii publice, familia Cherrell se confruntă şi cu probleme financiare.
Portretul lui Dinny Cherrell este aprofundat, în volumul Pustietate în floare, prin confruntarea ei cu o situaţie fără ieşire, de data aceasta o poveste în care ea însăşi este personaj principal. Istoria primei sale iubiri nu este fericită din acelaşi motiv al presiunii publice (o relaţie cu cineva care şi-a trădat religia nu este dezirabilă), însă Galsworthy adaugă suficient umor încît romanul să nu se transforme într-o melodramă. [Citeste tot Articolul]
Sfîrşit de capitol -În aşteptare
0
Autor: John Galsworthy
Rating:
Editura: All
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Antoaneta Ralian
443 pagini
ISBN: 978-973-724-252-5
Pentru mine, volumele din celebra saga a lui John Galsworthy reprezintă una din amintirile din biblioteca părinţilor şi, în acelaşi timp, mister nedescoperit (adică necitit) pînă acum. Deşi primul volum din Sfîrşit de capitol nu se referă la familia Forsyte, cred că este un reper bun pentru tehnica şi temele preferate de Galsworthy.
Imaginea autorului, cel puţin cea văzută acum printre rînduri, este cea a unui domn onorabil, contrariat de lumea în care trăieşte, încercînd să găsească în descrierea trecutului un refugiu. Oricum, sfîrşitul secolului al XIX-lea este, pentru Galsworthy, un termen de comparaţie faţă de care anii 1920 (pe care noi îi privim cu admiraţie, de exemplu) nu rezistă. Prin urmare, acolo unde este vizibilă, vocea auctorială este cea a unui nostalgic.
[Citeste tot Articolul]