bookblog.ro

Cinci feţe ale modernităţii

Autor: Matei Călinescu
Rating:5 stele - Matei Călinescu - CINCI FEŢE ALE MODERNITÄ‚ŢII - rating - recenzii carti

Imediata apropiere a unei apocalipse este ceva cu care omul se poate obişnui. Relativismul valorilor culturale, "culturalizarea" consumului şi succesul general al nimicniciei, toate acestea sunt "concepte surdo-mute" (J.L. Nancy), imprecise, îndeajuns de imprecise încât să stârnească, în cel mai bun caz, un vaiet pilduitor. Desigur, nu lipsesc profeţii îngroziţi, scepticii de serviciu şi denunţătorii, dar împreună alcătuiesc o breaslă în vădită inferioritate numerică. Poţi, de exemplu, căpăta un soi de agitaţie citindu-l pe Baudrillard şi a lui "neo-cultură generalizată, unde nu mai există nicio diferenţă între un magazin de mirodenii fine şi o galerie de pictură, între Playboy şi un tratat de paleontologie". Atitudinea faţă de sfârşitul lui Dumnezeu, sfârşitul Raţiunii, sfârşitul Culturii, sfârşitul Ideologiilor şi tot felul de alte sfârşituri este însă, curios, o bucurie. Bucuria de a fi puţin bolnav, căci, câtă vreme boala nu se instalează complet ea "e, îndeobşte, relativ palidă".

De aceea, singurul demers real în această acceptare generală nu poate avea vreo dimensiune sau finalitate practică. A încerca să schimbi rezultanta prin acţiunea încăpăţânată a unor vectori contrari pare, deocamdată, amăgitor. Matei Călinescu este unul dintre autorii care propun (în Cinci feţe ale modernităţii, dar nu numai) alternativa provizorie: explicaţia. Mesajul lucrării pare a fi: "să înţelegem bine modernismul, avangarda, decadenţa, kitsch-ul şi postmodernismul ... şi mai vorbim dup-aia".

Totul pare să fi început în Evul Mediu, unde regăsim primele accepţii ale conceptului de modern. Este însă o formă învechită a unui termen care, în mod bizar, funcţiona fără distincţia faţă de "antic" sau "clasic", fără a implica vreo schimbare şi, cu atât mai puţin, fără conştiinţa ideii de progres. O schimbare majoră s-a petrecut după Renaştere, dar nici acum încărcătura polemică nu pare dusă până la capăt: "modernii" secololelor XVI-XVII credeau în aceeaşi măsură într-un sistem (clasic, antic) al valorilor, ceea ce-i despărţea faţă de "tradiţionalişti" fiind doar conştiinţa unei superiorităţi cantitative. Rapid spus, "Querelle des Anciens et des Modernes" era un fel de "care sare mai sus": modernii câştigau prin aceea că aveau de partea lor raţiunea şi argumentul creştin ("anticii nu avuseseră revelaţia adevărului lui Cristos"), dar şi unii şi alţii erau convinşi de justeţea unei asemenea competiţii (atingerea unui Frumos, a unui Bine, a unui Adevăr, toate imuabile şi unice).
(Citeşte mai mult pe secţiunea de Ştiinţe umaniste şi religie)

Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro