Escadron Ghilotina
0Autor: Guillermo Arriaga
Rating:
Editura: Vellant
[Cumpără cartea]
Cruzimea şi moartea nu sunt lucruri care să stîrnească rîsul. Însă rîsul poate să fie un scut bun în faţa fricii de agresivitate şi moarte. În prima sa carte, Guillermo Arriaga alege să vadă revoluţia mexicană, cu călăii şi victimele ei, dintr-un unghi umoristic: întunecat, cu multe scene de veselie dementă, dar şi cu pete luminoase, de inocenţă.
Avocatul Feliciano Velasco perfecţionează faimoasa ghilotină a Revoluţiei franceze şi, împins de asistentul său, i-o prezintă lui Pancho Villa*, sperînd într-un cîştig oarecare. În schimb, se alege cu replicile ironice ale lui Villa şi, în loc să primească bani, este invitat în armata revoluţionară. Abia de aici încep aventurile avocatului, care vinde liniştea lui burgheză pe o viaţă cu totul nouă, în care poate trece de la favorit la exclus de pe o zi pe alta. [Citeste tot Articolul]
Un dulce miros de moarte
0Autor: Guillermo Arriaga
Rating:
Editura: Vellant
[Cumpără cartea]
În opera mea veţi găsi mai degrabă influenţele străzii şi ale muntelui, decît influenţa altor cărţi, scrie Guillermo Arriaga. Aşa sună "declaraţia de intenţii" pentru acest roman, care pare să fie povestea unei crime. Dacă, de obicei, scriitorii nu povestesc o crimă, ci rezolvarea ei, labirintul dintre "ce se dă" şi "ce se cere", Arriaga alege să ne rătăcească în acest labirint, cu tentaţii narative la fiecare pas.
La început, a fost cadavrul. Adela, o fată de la marginea satului (dintre cei nou-veniţi, pe care satul central nu i-a acceptat încă), este găsită moartă pe cîmp: "Vroia să îi dea mîna femeii, să o ridice şi să-i spună să termine cu minciuna cum că era moartă. Ea rămînea goală şi tăcută." Cel care găseşte moarta, anunţat de copiii din sat, este Ramon, băiatul de prăvălie. Arriaga descrie întîlnirea dintre ce a fost viu acum cîteva ore şi ce este încă viu cu o economie de cuvinte care prind "substanţa omenească". [Citeste tot Articolul]