Revista blogurilor, 18-31 ianuarie
Scris de Mihaela Butnaru • 4 February 2010 • in categoria Revista blogurilor
Viaţa începe vineri, a Ioanei Pârvulescu, a fost discutată pe blogurile literare:
Dreaming jewel o consideră nici prea bună, nici prea rea. Ionuca aştepta mai mult de la acest roman, în schimb, Delia Marc îl recomandă cu căldură. Voi alegeţi pe cine credeţi :) (lăsînd gluma la o parte, unul din aspectele frumoase ale lecturilor împărtăşite e tocmai acesta, că există păreri diferite).
La Jovi am citit despre Confesiunile unui cafegiu. Nu ştiu de ce, dar nu sunt deloc atrasă de carte, iar fiecare recenzie, cu cît e mai reuşită, mă convinge să stau departe de ea.
Fie că aţi citit Dicţionar khazar, fie că nu, puteţi vedea părerea lui Dragoş aici.
Despre un roman chick-lit eşuat - Mic tratat de management cultural - a scris Micawber.
De pe blogul literaturcoaz, descoperit recent, mi-a atras atenţia o însemnare despre Animalul inimii şi Regele se-nclină şi ucide.
După cum deja ştiţi, dacă aveţi recomandări, le puteţi trimite la recenzii[at]bookblog[punct]ro. Lectură plăcută!
Citeste cele 13 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
In calitate de proprietar al unui blog concurent, nu am cum sa fiu prea obiectiv in aprecieri, dar senzatia mea e ca recenziile dvs. sunt de cele mai multe ori complezente si prea putin critice. Putinele exceptii nu va salveaza. Succes!
-
In primul rand, dupa cum spune si Domnul Sîrb, recenzia mea chiar pleaca de la acest punct si anume de la faptul ca putem discuta de o carte care priveste comunismul din prisma omului implicat adanc in mecanismul intern al acestuia. Nu am simtit decat rareori ca dl. Florescu isi regreta apartenenta la sistem. De aceea, sa spunem, cartea este agreabila, dar recenzia nu este in totalitate pozitiva.
In al doilea rand, despre Viata începe vineri, vroiam doar sa corectez un pic articolul vostru: recenzia este semnata de doamna Delia Marc, nu de mine.
Multumesc,
Jovi -
Din aceeaşi pricină am cumpărat şi eu cartea. Iar presa a întreţinut o imagine alimentată, parcă, doar de lectura copertei a 4-a şi de impresiile generate de mireasma îmbietoare a cafelei prăjite. Cartea cuprinde, într-adevăr, o evocare nostalgică despre care, din nefericire, prea entuziastul Dan C. Mihăilescu aproape că lasă să se înţeleagă că e de sorginte interbelică.
Discuţia despre aceste “Confesiuni…” nu trebuie purtată pe tărâmul valorii/nonvalorii scriiturii. Cartea asta e o contabilitate atroce – presărată cu “respiro”-uri istorice – a ghiftuielii şi corupţiei mahărilor comunişti şi a lichelelor care îi parazitau (actori, scriitori, medici) în condiţiile sărăciei generalizate care storcea vlaga restului populaţiei.
C.SÎRB spune:
4 February 2010 | 4:38 pm
Logic ar fi ca prima recenzie proastă la “Confesiunile unui cafegiu” pe care o vei citi să te şi atragă către carte. Dacă cele “bune”, nu. :)
Cartea d-lui Florescu este “atractivă” (pentru unii) prin aceea că povesteşte un şir de mici orori într-un ambalaj “comestibil”, “digerabil”. Pentru mine – din păcate pentru intenţiile dlui Florescu – postura dumisale nu a fost deloc măgulitoare sau onorantă, luată la cunoştinţă acum, post-comunism.