bookblog.ro

Versete moderne în Tel Arza

Scris de • 20 December 2012 • in categoria

Titlu: Muntele Sfatului Rău
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 236
ISBN: 973-689-520-3
Cumpara cartea

După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate. În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, şi anume: ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor,a Hetiţilor, a Fereziţilor, a Refaimiţilor, a Amoriţilor, a Canaaniţilor, a Ghirgasiţilor şi a Iebusiţilor.” (Geneza, 15:13-21)

Ierusalimul anilor 40. Evrei, musulmani, socialişti, creştini şi făurirea unui stat într-un Turn Babel. Pereţi împodobiţi cu steagurile Marii Britanii, dar şi cu cele ale Mişcării Sioniste, citate din Byron, urmate de cântece ruseşti. În acest amalgam de culturi, locuitorii cartierului Tel Arza par a trăi într-un continuu verset biblic: evenimentele, visele ce le bântuie nopţile şi zilele, deznădejdia în faţa trecutului şi a prezentului, ,,anxietatea profundă”, par a fi desprinse dintr-o altă filă a Vechiului Testament, în aşteptarea unei noi minuni. Personajele din cele trei nuvele ale scriitorului Amos Oz, Muntele Sfatului Rau, Domnul Levi şi Doruri se întâlnesc fugar, uniţi de aceeaşi speranţă, rătăcire, de o îmbinare bizară de realism, profanitate, fanatism şi sacralitate. În absurditatea momentelor schiţate, în pesimismul ce respiră de la primul până la ultimul cuvânt, personajele par a trăi într-o lume aparte, aproape de nebunie, cu un limbaj cunoscut doar de ei înşişi, încleştaţi în propriul trecut.

Doctorul Kipnis din Muntele Sfatului Rău, crescut în Silezia, înrudit cu un faimos geograf, emigrează în Palestina pentru a pune bazele unei ferme de vite în munţi. Cum năzuinţele sunt făcute uneori pentru a fi uitate, devine medic veterinar, se căsătoreşte şi are un copil, Hilel, care în clasa a III-a, prin ceea ce scrie, devine vocea cartierului periferic: ,,Acest pământ ne aparţine conform legilor biblice, cât şi cele juridice. Vă rog să ieşiţi imediat din Ţara lui Israel şi să vă întoarceţi în Anglia, înainte de a fi prea târziu.” (19) Prea târziu pare însă a fi pentru cei priviţi ca Ceilalţi. Doctorul Emanuel, din Doruri, condamnat la cancer, îşi spune povestea prin scrisori către o fiinţă ce puţin probabil va ajunge să-i citească ultimele rânduri. Protagonistul este omul simplu, fără a face exces de patriotism, ca în cazul lui Efriel sau al lui Uri, din Domnul Levi; Emanuel e în căutarea unei vieţi, tânjind după copilul pierdut, după viaţa de altădată, după cea iubită:

,,Eu n-am renunţat la Viena în favoarea Ierusalimului, eu am fost gonit, mai mult sau mai puţin, şi cu toate că am considerat expulzarea aceasta drept ruina definitivă a vieţii mele, iată că datorită ei am câştigat opt sau nouă ani de viaţă, am văzut Ierusalimul şi te-am cunoscut pe tine.” (173)

Ceea ce este interesat la Amos Oz este stilul său, în acea îmbinare a unor poveşti biblice ce sunt aduse în prezent. Fiecare nuvelă este presărată cu elemente şi simboluri biblice: Hilel este botezat la un moment dat Itamar, eroul biblic din Vechiul Testament, fiul preotului Aaron; Uriel, personajul-narator din cea de-a doua, poartă numele celui de-al patrulea arhanghel din scrierile evreilor, conflictele sunt schiţate sub numele de Gog şi Magog, iar unele pasaje par a fi desprinse din Evanghelii: ,,Bonem naşte pe Zisha, Zisha pe Mitek şi Mitek naşte pe Ghiora.

Cu toate că Ierusalimul reprezintă o ,,civilizaţie construită pe contradicţii”, iar personajele fac parte din diferite clase sociale, în cele trei nuvele putem găsi trei tipuri de personaje construite după acelaşi tipar. Unul dintre ele este reprezentat de tată, omul care îşi iubeşte copilul-soţia-patria, care acceptă situaţia ţării, dar care este copleşit uneori de propriile gânduri de eliberare, dornic de a face o diferenţă, de a trăi în libertate, fără percheziţiile cu care s-au învăţat, dar paralizat într-un fel în propriul prezent.

Copilul, pe de cealaltă parte, este luptător, profetic, luat în derâdere de ceilalţi, adeseori ironizat, dar singurul care chiar crede într-o schimbare. Astfel, Hilel şi Uriel sunt două dintre personaje prin ochii cărora vedem Ierusalimul acelui timp şi singurii în care citim o schimbare. Sunt copii maturi şi în acelaşi timp inocenţi, gata oricând să se sacrifice pentru ţară, încrezători într-o victorie, niciodată neîndrăznind să judece. Dacă în ultima nuvelă, halucinaţiile ce întretaie realitatea sunt date de doctorul Emanuel şi ultimele lui zile pe pământ, în primele două, copiii sunt cei care descriu o lume profetică, la intersecţia dintre sacralitate şi profanitate; mai mult decât atât, începutul Domnului Levi are forma unui basm, în care doar iniţial, în sufletul copilului, binele învinge mereu răul: ,,A fost odată, de mult, de mult, în Ierusalim, un poet bătrân pe nume Nehamkin.” (77)

Pentru mama ce a venit din Varşovia pentru a studia istoria la Universitatea de pe Muntele Scopus (Muntele Sfatului Rău), ţara este descrisă simplu prin cuvintele ,,păduri seculare”. Deziluzionate de aceste ţinuturi, de viaţa de aici, de tot ceea ce văd, femeile sunt cele care nu mai speră în nimic şi care sunt captive în propriul trecut; pentru ele, viaţa s-a oprit la intrarea în Ierusalim, iar singura lor posibiliate de a mai trăi este cea de a abandona (iubiţi, soţi şi proprii copii) şi de a pleca – cu ofiţeri britanici, în ţinuturi americane, în vise şi-n tot cea ce a fost cândva. Sunt personajele care trăiesc doar în trecut, mascând adaptarea la viaţa de aici, personaje golite de orice tip de sentiment, în care doar trecutul mocneşte.

Sub imperiul liniştii, în care ,,clopotele bisericilor şi ale mănăstirilor au început acum să bată, de departe şi de aproape, dar şi ele sunt undeva înăuntrul tăcerii” (198), în acest pământ de mult promis de divinitate, în care sfinţii, eroii şi îngerii se perindă printre muritori, în care doar copiii pot să întrevadă un viitor, un element cheie lipseşte din ceea ce Biblia cu versetele sale a promis: puterea de a mai crede:

,,Cât de mult seamănă viaţa din zilele noastre cu un bal mizerabil: un pic de lumină, un pic de muzică, puţin dans, apoi întuneric. Priveşte. Luminile au fost deja stinse, resturile de mâncare au fost deja aruncate câinilor.” (67)

  • Plusuri

    Stilul scriitorului, simbolurile folosite, temele nuvelelor;

  • Minusuri

    Personaje plate, tipice în fiecare nuvelă;

  • Recomandari

    Persoanelor interesate de condiţia evreilor, de istoria Ierusalimului, de studii biblice.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Erebus spune:

    Foarte bine documentat articolul. Felicitari!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro