Titlu: Uncle Silas
Autor: Sheridan Le Fanu
Rating:
Editura: Penguin Books
Anul aparitiei: 2000
Numar pagini: 528
ISBN: 978-014-043-746-1

Cimitire, zgomote misterioase, umbre şi apariţii fantomatice, conspiraţii, conace în declin... un clasic al literaturii gotice şi de suspans.

Pe la 10-12 ani, mă uimeau nespus naratorii care susţineau că îşi amintesc cele mai mici detalii ale propriului trecut, până la ultimul cuvinţel folosit în discuţia cu domnul X în urmă cu două decenii. Îi invidiam şi mă întrebam dacă, prin antrenament, ar putea şi memoria mea să ajungă infailibilă. Între timp m-am lămurit cum stă treaba, dar câteodată mă distrează să pretind, la rândul meu, acelaşi lucru.

Un astfel de narator este Maud Ruthyn, eroina romanului gotic Uncle Silas. Ajunsă la vârsta mijlocie, aceasta rememorează aventurile prin care a trecut între 17 şi 19 ani, aproape de mijlocul secolului al XIX-lea. Membră a unei familii nobile, Maud a crescut aproape vegetativ alături de tatăl său, taciturn obsedat de doctrina lui Swedenborg (dacă n-aţi mai auzit numele, este vorba despre un suedez care a fost o bună parte din viaţă om de ştiinţă, după care a căpătat pasiunea de a conversa fără intermediari cu Dumnezeu şi îngerii). Moartea prematură a domnului Ruthyn o lasă în tutelajul unchiului Silas, pe care nu l-a întâlnit niciodată, dar despre care se spune că ar fi omorât un om căruia îi datora bani şi că, izolat în conacul său în ruină, ar fi dat în scrânteala religiei.

Maud, ca orice tânără bine-crescută a generaţiei sale, refuză să creadă zvonurile calomnioase cu privire la un membru al propriei familii. Ajunsă în noua locuinţă, trece în mod admirabil cu vederea lipsurile materiale (cum ar fi absenţa propriei trăsuri) şi se apucă de educarea fiicei lui Silas, Milly, cu ale cărei vorbe şi gesturi necioplite nu se poate acomoda. Printre primele sale uimiri se află faptul că purtarea în societate nu se transmite odată cu sângele nobil.

Anticipate la nesfârşit, necazurile eroinei sunt înghesuite cu toatele în ultimele capitole. Atunci se dovedeşte, cu o mică excepţie, că suspiciunile lui Maud cu privire la aşa-zişii săi protectori erau întemeiate; dar, totodată, că obiceiul ei de a vedea, în medie, două fantome pe săptămână nu prea erau. Cu alte cuvinte: 1. pe lume veţi întâlni o grămadă de oameni răi; 2. oboseala provoacă iluzii optice.

Personajul meu preferat a fost Madame de la Rougierre, care se dă drept guvernantă, vorbeşte englezo-franceză, este beţivă, cheală şi de o vulgaritate reconfortantă, în contrast cu puritanismul absolut al lui Maud. Franţuzoaicei i se alătură o galerie pestriţă de personaje diabolice sau prost-crescute, ceea ce, în povestea de faţă, este aproape acelaşi lucru. Aceştia gravitează cu toţii în jurul figurii unchiului Silas, un fel de conte Dracula plictisit de sânge.

În urma obligatoriului happy end, însoţit de cugetări ontologice de-a dreptul savuroase din perspectivă contemporană, m-am întrebat serios cu ce am rămas din romanul ăsta lunguţ şi căldicel. Trecând peste preferinţa vădită a autorului pentru fanteziile lui Swedenborg, este o poveste care aproape că te ţine cu sufletul la gură. Precum în thrillerul The Others, aştepţi cu iritare crescândă ca supranaturalul să-şi vădească prezenţa. Numai că, supărat pe preferinţele contemporanilor săi pentru asemenea artificii, Sheridan Le Fanu ni le flutură pe sub nas doar pentru a ilustra naivitarea anumitor personaje.

• Plusuri

  Gama variată de personaje negative, acţiunea alertă, cu foarte puţine divagaţii; comicul involuntar al mentalităţilor de secol XIX.

• Minusuri

  Mentalităţile de secol XIX (de exemplu, eroinei i se pare o dovadă de virtute să se oripileze cu privire la căsătoria unui nobil cu o persoană de familie modestă); pentru o poveste de suspans, finalul este dezamăgitor de previzibil.

• Recomandari

  Celor cărora le plac romanele de aventuri gen Walter Scott (modelul literar al lui Sheridan Le Fanu), dar şi amatorilor de romane gotice clasice.