Titlu: Trepanoia
Autor: Mitoş Micleuşanu
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 224
ISBN: 978-973-124-698-7

,,V-aţi gândit vreodată că lumea arată cum arată astăzi datorită unui morman uriaş de cărţi arse şi a unei moviliţe de cărţi reabilitate? Poate că focul a mistuit o lume mai bună sau dimpotrivă o lume mai sinistră. Cărţile ne-au modelat gândirea, iar gândirea a modelat lumea.’’

Aceste rânduri plasate pe ultima pagină a ,,experimentului Trepanoia’’ par a recomanda cartea de faţă ca pe un text cu un mesaj precis. În fapt, mi-este greu să situez această creaţie într-o anume categorie epică, datorită experimentalităţii sale extreme. M-a ajutat mult în edificarea mea un interviu al autorului acordat lui Mihail Vakulovski în revista ,,Tiuk’’(2003), prilej cu care cel dintâi îşi declară gustul pentru experimental şi pentru un anume sadism textual. Nu în ultimul rând, sunt semnificative şi mărturisile unor stări extreme de viaţă şi de moarte pe care Mitoş Micleuşanu le-a trăit în realitate în vremea copilăriei.

Prima senzaţie de lectură mi-a fost aceea că volumul de faţă s-ar fi cuvenit a fi redat liric, în forma unor stihuri satanice. Un fel de contrapsalmi închinaţi deşertăciunii lumii. Coşmarurile, obsesiile sadice, viziunile negre, urletele inconştientului îşi găsesc toate un limbaj adecvat în Trepanoia. Construcţia dialogurilor între personajele absurde este cel mai adesea realizată cu multă forţă epică, doar că pulverizarea sensului devine deconcertantă, cel mai adesea. Însă, la un moment dat, intenţia auctorială se vădeşte ultra-ironică: ,,Microbiologul nostru a observat că literatura se descompune cu atât mai repede cu cât este mai coerentă’’

Claustrofobia textului îl face incitant, mereu te întrebi ce element terifiant, negru şi neliniştitor va mai interveni. Combinaţiile textuale sugerând mecanismele minţii diabolice, perversiunile sexuale, incestul, orgia, drogul şi crima m-au trimis cu gândul nu atât la baudelaireiana estetică a urâtului cât la acea ,,moarte a poeticului’’ şi esteticului despre care s-a vorbit prima oară în anii ’50 după demascarea ororilor nazismului. După ce omul şi-a dovedit măsura monstruozității sale, arta nu mai putea rămâne în zonele aerate, ea trebuia să coboare la rădăcina animalicului şi a demenţei ucigaşe. Într-un fel, Trepanoia devine un fel de frondă contra nimicniciei rasei umane care în lipsa unui ideal( religios, artistic, cultural) rămâne abrutizată. Nu de puţine ori este problematizat ireverenţios însuşi Dumnezeu, creaţia şi păcatul, acesta din urmă ca vector al iertării. Toţi suntem, trebuie să fim!, păcătoşi pentru că altminteri nu putem dobândi iertarea, sugerează textul, iată silogismul creştin suprem. În răstimp, ,,lumea e o mlaştină acoperită cu un covor de nuferi’’

• Plusuri

  Amatorilor de deathrock, gothic, nihiliştilor, curajoşilor.

• Minusuri

  Mesajul este dificil, ermetic.

• Recomandari

  Cartea redă un joc al imaginaţiei, reconstituind nişte imagini-şoc (frânturi de iad).