Titlu: Trupuri de femei, priviri de bărbaţi
Autor: Jean-Claude Kaufmann
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Violeta Barna
Numar pagini: 328
ISBN: 978-973-50-2085-9

Aveam nevoie să ies puţin, doar puţin, din cercul lecturilor pur ficţionale, specific filologice, şi astfel m-am îndreptat spre Sociologia sânilor goi a sorbonianului Jean-Claude Kaufmann.Vă mărturisesc dintru început, veţi vedea ulterior că nu este lipsit de semnificaţie, că din prima zi de lectură, mai mulţi colegi de serviciu, precum şi soţul meu acasă, şi-au exprimat intenţia discretă de a citi respectiva carte asezonată cu inspirata copertă. În tot acest timp, eu le-am răspuns cu un zâmbet şarmant şi îndreptându-mi umerii ceva de genul "Desigur, dragul meu, dar e doar sociologie"" Şi gură aurită am avut.

Din lectura amintită, am rămas cu două observaţii pline de substanţă: prima ar fi că sociologia are o bună metodă de a ancheta fapte banale de existenţă pentru a reliefa mecanismul social, iar cea de a doua este că sociologia nu a rezolvat nici măcar ea chestiunea misterului feminin, rămas până în zilele noastre un graal al literaturii în general.

Metoda sociologică a lui Kaufmann este simplă şi eficientă, el anchetează timp de doi ani peste trei sute de subiecţi, bărbaţi şi femei, pe cinci plaje franceze, cu privire la opiniile lor despre coborârea jos a sutienului pe plajă. Locul este după cum am precizat deja plaja, un fel de clişeu al naturii libere şi nu prea. Acuma este momentul să vă întrebaţi voi înşivă, cititorii şi cititoarele mele de faţă, ce simţiţi, de la caz la caz, în situaţia de a vă scoate sânii la aer sau de a fi simpli spectatori ai unui astfel de gest. Dacă n-aţi răspuns încă, nu vă neliniştiţi, răspunsul chiar nu este simplu, dar parcurgând cartea vă veţi regăsi în mod cert în unele dintre opiniile consemnate cu ghilimele ale subiecţilor francezi anchetaţi.

Făcând o sumă aleatorie a răspunsurilor franţuzoaicelor anchetate am constatat că opiniile lor gravitează în jurul câtorva clişee care acum primesc un nume. Astfel femeile care aleg să facă plajă cu sânii goi acţionează în urma unor motivaţii ca, înşiruirea fiind descrescătoare: bronzarea uniformă, dorinţa de a se simţi mai aproape de o stare naturală a corpului, jena că poate fi considerată complexată, o acceptabilă stimă de sine. Foarte rar, se face aluzie la renunţarea la sutien ca la o modă sau, şi mai rar, pentru atragerea privirilor bărbaţilor. În acest sens, Kaufmann precizează că moda, expresie a banalului ca pârghie a realităţii sociale, este ceva care pe sine în calitate de sociolog îl preocupă foarte mult, argumentând că nu putem uita că a face altfel decât norma socială, a fi altfel decât în rând cu lumea, semnifică izolarea sau excluderea socială a oricărui individ. Practic, studiul sociologic de care pomenim aici arată explicit că din 1964, Saint-Tropez, prima dezvelire de sâni pe plajă, şi până azi, scoaterea pieptului feminin la aer s-a banalizat.

Banalizarea însă a adus cu sine şi un set de norme care nu sunt stipulate nicăieri, dar par bine înscrise în privirea bărbaţilor. Deşi, bărbaţi şi femei deopotrivă, apreciează că situaţia cu prea mulţi sâni la vedere conduce la o relativă, şi nu prea, indiferenţă, totuşi bărbaţii se bucură în cinematograful lor interior de vizualizarea unui sân frumos. Cartea în discuţie oferă o definiţie a sânului frumos aşa cum reiese din aprecierile celor care răspund. Vă las surpriza de a o afla dumneavoastră şi îmi rezerv dreptul de a mă concentra puţin pe ideea dezgolirii sânilor ca o expresie a libertăţii feminine. Un singur răspuns la anchetă este definitoriu pentru a înţelege mecanismul acestei libertăţi. O studentă americancă sosită în Franţa a fost sfătuită imperios de către părinţi să nu adopte moda franceză de a face plajă cu sânii goi. Ea însăşi se considera perfect rezistentă la această tentaţie. O dată ajunsă pe plajă a simţit că trebuie să o facă şi a cedat impulsului eliberării mărturisind entuziasmată că nu va mai renunţa la voluptoasa libertate asupra propriului corp. Europencele familiarizate cu acest gest pot medita la ce s-ar pierde dacă această modă s-ar perima...

În contra libertăţii femeii de a decide ce e mai bine pentru propriul corp, vine însă norma nescrisă pe care o formulează de câteva ori plaja ca pe un murmur difuz. Sintetizată ca o nevoie de frumos, ea sună cam aşa: da, sânii tineri şi frumoşi trebuie expuşi. În tot acest timp, posesoarele sânilor dezveliţi îşi calculează timpul de expunere, tinereţea şi frumuseţea. Femeile acestea ştiu că există o vreme pentru toate, prin urmare, va veni şi pentru ele vara când sânii vor rămâne acoperiţi. Zbuciumul mării distrage atenţia de la un alt zbucium, personal, al femeilor care populează plaja. Din depărtare bărbaţii privesc discret rotunjimi atât de plăcute. În tot acest timp oglindite în privirile lor, femeile ştiu, dar nu o spun, că ei fac codul estetic, sexual şi ei decid când va veni aceea vară. Plaja pare un loc al toleranţei, al libertăţii, al toropelii agreabile, dar nu este chiar aşa. Între frumos, corp şi privire, pe plajă se instituie o relaţie complexă, iar renunţarea la dezvelire este, cum o spune o femeie-subiect în anchetă, hotărâtă de privirile discrete şi pasagere ale bărbaţilor. O imensă tristeţe se ascunde în spatele acestei renunţări la expunerea frumuseţii pe care o vor impune privirile tăcute şi politicoase ale plajei...Dar pe plajă tristeţea nu se potriveşte în peisaj, aici se poate, cel mult, zâmbi indecis.