Titlu: Tatăl. Perspective istorice, psihologice și culturale
Autor: Luigi Zoja
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Cerasela Barbone
Numar pagini: 400
ISBN: 978-606-719-157-8

Într-o singură propoziţie, volumul lui Zoja s-ar putea defini: Cum să faci din bărbat tată.

Cumpără titlul în engleză

Într-un periplu de-a lungul mileniilor de la geneza omului, psihanalistul Luigi Zoja construiește o analiză a conceptului de tată. În viziunea lui, inventarea tatălui este primul act cultural al omenirii și, de fapt, fundamentul culturii. Relația dintre doi străini, și anume dintre tată și copil, este o construcție culturală rafinată de-a lungul mileniilor. Ipoteza autorului ar fi că paternitatea este recunoașterea unei relații ne-naturale, eminamente intelectuale. Astfel aceasta ar fi și un fundament al dezvoltării intelectuale a speciei umane.

Dacă relația dintre mamă și copil este evidentă, o relație pur biologică, de sînge și carne, cea dintre tată și copil a trebuit creată. Urmările acesteia, în prezumția autorului, sunt că vînătorii au devenit sedentari, și-au construit o rețea socială complexă, roluri de gen și, în fine, ceea ce numim societate. Paternitatea ar fi motivația bărbatului primordial de a se întoarce într-un loc care devine acasă, motivație care, din punct de vedere evoluționist, susține supraviețuirea. Prin urmare, inventarea paternității a fost începutul civilizației.

În antichitate, continuă autorul să demonstreze, bărbatul capătă un rol important în societate atunci cînd devine tată. Paternitatea este un Fundament al identității masculine. La romani, copilul trebuie recunoscut, luat în primire de tată, atunci devine acesta un membru al familiei. Nașterea sa nu este suficientă pentru a-i asigura un loc în societatea. Prin aceasta, s-ar diminua rolul mamei și accentua un sistem patriarhal despre și împotriva căruia a curs multă cerneală. Prin urmare, artifact cultural, paternitatea ca identitate solicită eforturi neîntrerupte pentru menținere și întărire. Bărbatul este bărbat atunci cînd devine tată, cînd arată că poate întreține o Familie și că are o linie de descendenți (acestea sunt, de altfel, predominante ale inconștientului colectiv actual). În comparație cu relația naturală dintre mamă și copil, cea construită dintre tată și copil are nevoie de întăriri. Experiențele inițiatice ar fi un exemplu, transmiterea puterii sociale din tată în fiu, dinamicile de grup masculine etc. constituie astfel de întăriri, perpetuate și subliniate cultural.

În mod evident, schimbările culturale din ultimul secol au impact asupra imaginii masculinității și paternității, în paralel sau în conflict cu arhetipurile respective. Succesul social, financiar și procreator asociat cu imaginea patriarhului nu mai este necesar pentru a defini un bărbat într-o lume a libertării de expresie și identitate. Dar libertatea aduce și confuzie, conflict, disociere și anxietate. Aici apare în sfîrșit perspectiva (psiho)analitică din titlu, care avertizează cu privire la diferențele dintre evoluțiile diferitelor niveluri ale psihicului individual și colectiv: schimbările sociale aparente sunt mai rapide decît evoluția la nivel abisal, arhetipal. Anxietăți și așteptări primitive, de adîncime, comportamente și idei care nu se justifică în contextul social actual, confuzia identitară a femeilor și bărbaților deopotrivă ar fi explicate de acest decalaj de evoluție. Tatăl nu mai transmite valorile copiilor săi, deoarece această funcție a fost preluată de alte surse, rolul său de model și protector s-a devalorizat în societatea ierarhiilor orizontale. Prin urmare, asistăm la un declin al construcției culturale care a generat civilizația.

Autorul utilizează pentru argumentația sa o Serie de proceduri literare și științifice, de la discursul persuasiv, analiza literaturii și mitologiei, psihologia evoluționistă și pura speculație. Pe alocuri, cartea trenează în analize amănunțite care, pentru mine, nu au adăugat valoare tezelor susținute de Autor. Pe cît de monumentală și elaborată este argumentația lui Zoja, pe atît poate fi de repetitivă. Pură speculație, confort pentru intelect sau analiză jungiană consistentă - asta rămîne să evalueze fiecare cititor în parte.

• Plusuri

  O teză interesantă cu privire la crearea relației tată-copil
  O ipoteză interesantă cu privire la rolul anxietății în crearea unui Idol (Tatăl).

• Minusuri

  Repetitivă și supraîncărcată, cartea poate fi o provocare pentru cei care nu apreciază cum autorul bate cîmpii cu grație, după expresia populară.

• Recomandari

  Pasionaților de analize psiho-culturale și celor care au anduranța necesară jocului intelectual.