0
Autor: David Rothkopf
Rating:
Editura: Publica
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Alina Popescu
533 pagini
ISBN: 978-973-19310-3-6
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Dacă vă consideraţi persoane decente, cu un loc în lume, cu preocupări onorabile şi speranţa într-un viitor mai bun, cartea asta vă va indispune teribil. La fel, dacă vă gîndiţi că lucrurile pe care le faceţi schimbă, puţin cîte puţin, lumea. Incursiunea în lumea elitelor globale pe care David Rothkopf o propune cititorilor este fascinantă şi, cum spuneam mai sus, enervează mai mult sau mai puţin. Pe scurt, autorul susţine că lumea actuală aparţine unei elite de aproximativ 6000 de oameni, ale cărei decizii influenţează viaţa a milioane de oameni, elită ale cărei negocieri şi înţelegeri informale sunt deasupra guvernelor naţionale şi, în general, funcţionează în beneficiu propriu, rar ţinînd cont de victimele colaterale sau de etică.

Pînă aici sună teribil a conspiraţionism, însă unul din cele mai importante lucruri pe care le spune Rothkopf este că superclasa nu este o organizaţie secretă (precum miturile conspiraţioniştilor: masonii, evreii), ci o mînă de oameni mai puternici, mai bogaţi şi mai influenţi decît toţi ceilalţi. Iată cum începe autorul prefaţa la ediţia cartonată:

"Această carte este despre putere. Despre faptul că puterea la nivel global este concentrată în mîinile unui număr foarte mic de oameni. Este o carte despre cine sunt aceştia, despre modul în care pot fi ei comparaţi cum elitele epocilor trecute şi despre felul în care se deosebesc de noi, restul muritorilor. Mai presus de orice însă, subiectul îl constituie, pe de o parte, impactul profund pe care acest grup îl are asupra vieţilor noastre şi, pe de alta, modul în care el impune cursul lumii moderne."

Nu-i nimic nou în faptul că puterea şi banii fac duetul care garantează succesul (şi, pentru mulţi oameni, reprezintă idealul de fericire). David Rothkopf consideră că superclasa este un grup eterogen, cu un numitor comun: autoritatea extraordinară pe care fiecare membru o are într-un domeniu, putere individuală care se amplifică prin cultivarea relaţiilor. Simplu, sună ca un refren rap: bani, putere şi relaţii. Dar autorul nu se opreşte aici: ca persoană din interior (a lucrat cu administraţia Clinton, a condus Kissinger Associates, are propria firmă de consultanţă), aduce în discuţie şi alte aspecte: talentul, munca prin care se fac averi, educaţia, a fi la locul potrivit în momentul potrivit, dar şi obsesia şi dependenţa de putere, lăcomia, excesul, rigiditatea sau nepăsarea elitelor (şi nebunia flamboaiantă a unor dictatori sau oligarhi superbogaţi).

Deşi încearcă să prezinte şi să analizeze cazuri şi fapte, deşi a folosit instrumente de investigaţie (s-a documentat, a luat interviuri) pe lîngă experienţa personală în preajma elitelor, David Rothkopf este departe de a fi obiectiv în taxonomia sa. Pare indecis între admiraţia sa pentru aceşti oameni talentaţi, muncitori sau norocoşi, fie ei magnaţi ai companiilor multinaţionale, fie ai firmelor de private equity, fie preşedinţi de ţară şi dezaprobarea faţă de practicile de afaceri care sfidează legea (pe principiul egalitate de şanse, dar nu pentru căţei), snobismul unora, indiferenţa faţă de principii etice. Uneori înclină mai mult către admiraţie, găsindu-se în postura de a justifica superclasa, ca un fel de apărător al lumii de vîrf. Alteori se întreabă cu destul pesimism ce va fi lumea dacă elitele nu se folosesc de puterea imensă pe care o au pentru a face bine.

În ciuda acestei oscilări, cartea pune probleme interesante: sunt aceşti oameni, cei mai puternici din lume, în stare să se ridice la înălţimea rolurilor lor? Sunt nişte vizionari, nişte strategi sclipitori? Sunt ei responsabili faţă de toţi ceilalţi care depind de deciziile lor? Unii da, alţii nu. Ciudat mi s-a părut cum autorul ia drept lege ideea că după primul milion, restul milioanelor vin de la sine şi, deşi accentuează în multe locuri faptul că la polul opus superclasei sunt oameni care trăiesc cu 1 dolar pe zi, nu se întreabă niciodată de ce. Inevitabil, atît autorul, cît şi cartea fac parte dintr-un status-quo care arată doar o parte a tabloului. Oricît ar fi de sclipitoare şi îndrăzneaţă, cartea lui Rothkopf se apropie îngrijorător de mult de o pledoarie în favoarea superclasei, deşi recunoaşte că în faţa elitei globale, concepte precum democraţia sau suveranitatea naţională sunt slabe pe lîngă cel de piaţă liberă (care nu e chiar atît de liberă, ci coordonată de relaţiile din acest grup).

Globalizarea ocupă un loc important în Superclass. Rothkopf scrie despre comprimarea spaţiilor, relaţiile economice dintre Occident şi Asia, despre o nouă configuraţie a lumii, datorată elitei globale. Eu nu am fost atît de impresionată de entuziasmul său, dar mi-a plăcut povestea ironică despre grupul global al antiglobaliştilor.

Foarte interesantă mi s-a părut încercarea lui Rothkopf de a face un portret robot al unui membru tipic din superclasă, deşi asta subliniază un alt aspect important: categoria este chiar un club select, toată lumea cunoaşte pe toată lumea, iar outsiderii nu au şanse să se apropie. Chiar dacă elitele nu se mai ridică pe baza mostenirii, ca acum cîteva secole, puterea se perpetuează într-un mod asemănător. De asemenea, capitolul dedicat patologiei succesului merită atenţie.

În Superclass veţi găsi poveşti de succes, acţiuni economice îndrăzneţe, destulă bîrfă de culise, dar şi descrieri ale unor deal-uri revoltătoare. Toate acestea duc într-un singur loc: ce înseamnă, în ziua de azi, să ai putere? cine deţine puterea în lumea noastră şi, mai ales, ce face cu ea?

Scris de Mihaela Butnaru