Titlu: Five Versions of Selfhood in 19th Century American Literature
Autor: Anca Peiu
Rating:
Editura: C. H. Beck
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 288
ISBN: 978-606-18-0260-9

Probabil că literatura mea de suflet va rămâne mereu cea americană, prin scriitori precum William Faulkner, Katherine Anne Porter, Ernest Hemingway, Cormac McCarthy, Paul Auster şi mulţi, mulţi alţii. Este motivul pentru care am ales să parcurg această carte care, deşi ne vorbeşte despre secolul al XIX-lea, defineşte într-un fel sau altul modernismul secolului XX. Este o carte despre identitate şi asumarea ei, despre acei poeţi şi scriitori care au pus bazele literaturii de care ne-am îndrăgostit sau pe care o citim, didactică în primul rând, dar care ne şi dovedeşte că textele lui Edgar Allan Poe, Ralph Waldo Emerson, Henry David Thoreau, Walt Whitman şi Emily Dickinson continuă să influenţeze nu doar literatura de astăzi, ci şi să transcendă acest domeniu al cuvintelor în alte arte, cum ar fi cea a cinematografiei sau a muzicii.

„On or about December 1910, human character changed”, ne spune Virginia Woolf, în Mr. Bennett and Mrs. Brown. Într-un fel sau altul însă, literatura americană a secolului XIX anunţă modernismul de pe ambele continente. Gândirea americană, care a stat sub semnul mitului frontierei, al noului Adam, al regăsirii Edenului, a fost influenţată (şi) de Columb, cel care a ajuns dintr-o greşeală aici. Dorinţa lui de a trece frontiere, religiozitatea lui şi concepţiile sale privind celelalte popoare şi rase umane au determinat trei dintre principalele caracteristici ale Americii de început: frontiera, puritanismul, tensiunile inter-rasiale.

Deşi accentul în carte cade pe informaţii, pe o parte mai mult teoretică, de care trebuie să recunoaştem că avem nevoie pentru a ajunge la acea independenţă intelectuală de care vorbea Emerson şi la creativitate, ni se atrage totodată atenţia asupra influenţei acestor scriitori în lumea literaturii şi nu numai. Astfel, Poe, un scriitor al minţii umane, un precursor al ficţiunii moderne psihanalitice, cel care a pus bazele romanului detectiv şi care prin proza lui îmbină iraţionalul şi grotescul cu raţiunea, nu o influenţează doar pe Agatha Christie sau pe Sir Arthur Conan Doyle, ci ,,ajută” şi la crearea unor personaje din proza lui Nabokov şi al lui Paul Auster.

Ralph Waldo Emerson, comparat de Harold Bloom cu Michel de Montaigne, anunţă disciplinele secolului XX care au în centrul lor fiinţa şi gândirea umană, de la psihologie la antropologie. Prin eseurile sale, cum ar fi Self-Reliance sau Nature, Emerson pune accentul pe nonconformitate, pe independenţa minţii, pe luciditate, pe riscul de a fi diferit. Transcendentalismul după care este şi cunoscut nu s-a oprit doar la secolul XIX, iar ecourile lui s-au făcut auzite atât în romanul lui Richard Yates – Revolutionary Road - din 1961, după care s-a făcut o ecranizare.

Paradoxurile lui Henry David Thoreau ne amintesc de Oscar Wilde. Eseul său, Civil Disobedience şi felul lui de a gândi, non-violenţa pe care a pus accentul, nu se regăseşte doar în scriitori precum Hemingway sau William Butler Yeats, ci a avut o influenţă şi asupra lui Mahatma Gandhi, Martin Luther King, Jr., Martin Buber.

Dacă poezia lui Walt Whitman se află la frontiera dintre romantism şi modernism, şi acest poet este considerat ,,bardul american”, ultimul capitol dedicat lui Emily Dickinson reprezintă o (re)descoperire a ei. Deşi a trăit între 1830-1883, ea aparţine mai mult sau mai puţin cititorilor din cea de-a doua jumătate a secolului XX, nu doar din cauza poeziilor sale publicate în mare parte după moartea sa, ci şi a complexităţii lor. Dickinson ne aminteşte că the winner takes nothing prin poezia sa, deconstruieşte visul american, îndrăzneşte să aibă o viziune diferită când vine vorba de propria religie. Indiferent de temele abordate – Viaţă, Imortalitate, Eternitate, Dragoste, Natură, Timp, Moarte, ideile sale se găsesc cu siguranţă în modernism şi-n minimalism, iar influenţa sa este vizibilă în T.S. Eliot, Wallace Stevens, William Carlos Williams, Hart Crane, Sylvia Plath sau Adrienne Rich.

Five Versions of Selfhood in 19th Century American Literature este o carte scrisă în primul rând pentru cei care studiază literatura americană. Poate că unii dintre noi se întreabă de ce ar mai citi o altă carte despre literatura americană a secolului XIX. Fără a avea idee cine sunt aceşti cinci reprezentanţi, fără a parcurge eseurile, proza şi poeziile lor, informaţiile de aici nu vă vor spune aproape nimic. Dar este o carte care nu înşiră doar nişte informaţii pe care le putem afla oriunde: fiecare capitol e plin de comparaţii nu doar din lumea literaturii, ci şi a filmului şi a muzicii, care ne arată că aici, în secolul al XIX-lea, putem găsi cu uşurinţă rădăcinile literaturii/artei pe care o îndrăgim atât de mult astăzi.

• Plusuri

  Informaţiile oferite şi exemplificate prin scurte pasaje sau poezii, comparaţiile făcute între texte.

• Recomandari

  Persoanelor care studiază şi/sau care sunt pasionate de literatura americană.