Sacrificiul inocenței
Scris de Cristina Stancu • 24 February 2015 • in categoria Roman de dragoste
Autor: Bernardin de Saint-Pierre
Rating:

Editura: ALL
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Anca Irina Ionescu
Numar pagini: 135
ISBN: 978-973-724-683-7

„Dar de la un timp Virginia căzuse pradă unui rău necunoscut. Ochii ei albaștri deveniseră întunecați; pielea i se îngălbenise și tot corpul îi era cuprins de moleșeală. Seninătatea îi părăsise fruntea, surâsul îi dispăruse de pe buze. O vedeam dintr-o dată veselă, dar fără bucurie, tristă fără amărăciune. Evita jocurile inocente de dinainte, ocupațiile blânde și compania familiei sale mult-iubite. […] Câteodată, când îl vedea pe Paul, se ducea veselă spre el; apoi, dintr-o dată, când era gata să i se adreseze, se simțea brusc stânjenită; un roșu viu îi colora imediat obrajii palizi, iar ochii ei nu mai îndrăzneau să zăbovească în ochii lui.”
Asistați la transformarea Virginiei în femeie, cu intuiția dorințelor sale romantice, cu durerea unei iubiri nemărturisite, cu rușinea unor instincte încă neformulate pe deplin. Dragostea care se va naște dintr-o prietenie copilărească va uni două suflete într-atât de strâns încă ele vor exclude din evoluția lor capriciul schimbării sau senzația modernă de singurătate în doi ori pluralitatea confuză a dorințelor erotice.
Povestea pe care Bernardin de Saint-Pierre o istorisește cu atâta nonșalanță, detașând-o spațial de Europa ca pentru a fugi de un spațiu profund viciat, este în mod esențial mult prea simplă, cu personaje liniare care acționează exact așa cum gândesc, care nu înțeleg insinuarea vicleană a Răului în lume și care își decid propriul sfârșit din cauza neputinței de a cuprinde cu mintea natura obstacolelor care le stau în cale.
Paul și Virginia sunt doi tineri desprinși dintr-un ideal de candoare, trăind într-un spațiu idilic - pe insula Mauritius –, puși față în față cu imaginea unui continent nou, care a tranformat suferința în convenție socială. Ritualurile occidentale par pentru eroi o serbare grotescă a degradării și, fără puterea de a se opune, cad pradă unor influențe pe care de fapt le disprețuiesc. Mătușa doamnei La Tour reprezintă pentru Virginia presiunea unei feminități corupte care vrea să transmită pe lângă avere și o experiență de viață impresionantă prin ingeniozitatea șiretlicurilor și diversitatea înșelătoriilor, dar fata e metafora virtuții, incapabilă să absoarbă Necunoscutul, fără niciun fel de receptivitate pentru discursurile galante ale pretendenților lingușitori. Paul, rămas pe insulă, măcinat de dor pentru Virginia, așteaptă scrisori, plantează copaci simbolici, vorbește cu bătrânul înțelept și cunoaște acest spațiu nou și deformator prin lectura romanelor europene. Citește mult despre femei stricate care storc orice prilej pentru a-și face câte o plăcere și se teme că Virginia s-ar putea schimba și adapta unei lumi atât de străine firii ei.
Paul trăiește neliniște la gândul apariției Altuia și își imaginează cum ar fi să se metamorfozeze chiar el într-un european exemplar, muncind pământul, adunând avere sau cumpărând un titlu de noblețe. Posibilitatea transmutării idilei în societatea pariziană e un scenariu atât de naiv încăt bătrânul îl oprește la timp din a deveni realitate și recomandă răbdare. Clipa întoarcerii, deși încărcată cu promisiunea unei reconfirmări fericite, se transformă într-o tragedie trasă de păr, cauzată de o timiditate excesivă, chiar morbidă din partea Virginiei. Paul e doar mecanismul concluziv… el urmează destinului fetei cu o fidelitate înduioșătoare, dar calină, cu multe lacrimi, dar fără apăsarea anumitor îndoieli sufletești sau meditații.
Descrierile de natură sunt sensibil construite, mai ales că ele valorifică impresiile de călătorie ale autorului. Insula Mauritius este un corn al abundenței, înconjurat din toate părțile de apă, supraîncărcat de vegetație, cu un relief neregulat și cu ascunzători nebănuite, încurajând descoperirile intime dintre Paul și Virginia. Acest fundal este întocmai șansa lui Bernardin de Sant-Pierre de a mistifica viața liniștită, rurală, desfășurată conform legilor firii, în deplină armonie cu nevoile elementare ale omului. Scrisă în preajma Revoluției franceze, această poveste de dragoste este arma inocentă a autorului împotriva Vechiului Regim, arătând cât de bucuroși pot viețui oamenii fără stratificări sociale, fără a-și asupri sclavii, fără a distruge mediul și fără a preschimba relațiile cotidiene în ficțiuni convenabile pentru o reputație efemeră.
-
Plusuri
O poveste neobișnuit de naivă în perioada de glorie a seriei Fifty Shades of Grey, un text străbătut de sugestii erotice foarte subtile și scris cu aspirația plină de tandrețe a unei purități regăsite;
-
Minusuri
Acțiunea e tărăgănată în favoarea digresiunilor filosofice și astfel e compromis suspansul, autorul demonstrează rigid principiile iluministe ale lui J. J. Rousseau, aducând elogii naturii și visând o societate clădită după ciclurile ei, astfel aglomerat de prea multe scopuri extraliterare, textul devine fad;
-
Recomandari
Îndrăgostiților care apreciază literatura clasică, romanticilor incurabili care mai cred în forța magnetică a unei simple strângeri de mână și tuturor curioșilor cu gusturi eclectice care citesc și Anais Nin, dar și Bernardin de Saint-Pierre cu toată îndrăzneala unor experiențe literare atât de diferite.