Titlu: Inferno – Despre teroare şi supranatural
Autor: Ellen Datlow (coordonator)
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Mihai Dan Pavelescu, Ana Veronica Mircea, Silviu Genescu, Mircea Pricăjan
Numar pagini: 608
ISBN: 978-606-579-246-3

Scriitori consacraţi, scriitori mai puţin cunoscuţi îşi dau întâlnire sub bagheta magică a coordonatoarei Ellen Datlow într-o tentativă de a scoate la suprafaţă cele mai bune proze scurte horror, abordând „teroarea şi supranaturalul”.

Unele cărţi se cer a fi citite în faţa unui şemineu în care să ardă, pocnind, lemnele, în timp ce ne cufundăm într-un fotoliu comfortabil, acoperiţi cu o pătură (iarnă grea, nu vă miraţi). Lângă, pe o măsuţă, ar trebui să troneze o cană aburindă cu ceai, o ciocolată fierbinte cu rom, sau un pahar de vin, după preferinţe. Ceea ce tocmai am descris e poate un clişeu, dar e ceva ce poate crea un cadru adecvat şi o atmosferă care să faciliteze cum se cuvine lectura unei cărţi. Eu unul, pentru momente de genul îmi păstrez colecţia de hardcoveruri (sunt mari, grele, nu pot să le car toată ziua după mine, aşa că le păstrez pentru lectura la pensie).

Cumva, mă aşteptam ca un volum de genul antologiei de faţă să creeze atmosferă fără a fi nevoie să apelez la şemineu sau alte recuzite de efect. Nu a fost chiar aşa, deşi unele povestiri au fost bune, alte slabe, iar multe doar ”OK”. Poate problema e la mine…

Ellen Datlow nu mai are nevoie de nici o prezentare pentru fanii literaturii SF/F/H, iar cei douăzeci de autori cuprinşi în acest volum reprezintă un număr prea mare pentru a trata fiecare povestire individual. Povestirea care deschide volumul, Pe şaua din spate, semnată K.W. Jeter a creat aşteptări mari. Choppere care transportă cadavre pe drumuri de ţară şi un umor negru delicios, ce aş putea vrea mai mult?

Ghinion a lui Stephen Gallagher e o povestire de atmosferă, decentă pentru o povestire cu fantome. Povestirea lui Laird Barron nu m-a prins (deşi o să-i caut oricum volumele de proză), în timp ce Monştrii din Rai a lui Nathan Ballingrud a fost o suprinză draguţă. Coliziune neelastice de Elizabeth Bear intră tot în categoria povestirilor bune. Povestirile Nepoftiţii şi În ceasul al treisprezecelea, semnate Christopher Fowler, respective Mike O’Driscoll sunt prea fără vlagă pentru a rămâne cu ceva după lectura lor.

Vieţi a lui John Grant este o povestire extrem de simplă, dar de efect, un exemplu bun pentru ce se poate scoate dintr-o idee relativ banală dacă se află un povestitor talentat în spatele tastaturii. Ghorla, de Mark Samuels e una din povestirile mele preferate din volum: foarte atmosferică, cu un personaj care străbate decoruri rurale pur britanice (şi gothice!), plus twisturi de calitate şi o construcţie excelentă a povestirii. De Joyce Carol Oates m-am tot lovit prin antologiile horror, aşa că am ajuns să-i cumpăr şi romanele mainstream. O scriitoare deosebit de versatilă, iar povestirea Faţa nu dezamăgeşte. O prisacă pentru albine albe s-a numărat de asemenea printre favoritele mele. Este încărcată de erotism, iar elementele horror sunt excelente.

Pădurea lui Bethany a lui Paul Finch, intră şi ea în categoria povestirilor decente, în principal datorită elementelor vizuale extrem de puternice (s-a simţit experienţa de scenarist a autorului). Viaţă încremenită de Pat Cadigan este un urban fantasy foarte reuşit, atât ca temă cât şi ca abordare. Glen Hirshberg a semnat ultima povestire pe care am trecut-o pe lista mea de favorite, Copacul Janus. Personaje bine construite şi ritm excelent! Armurile din Auderlene a lui Terry Downling încheie volumul: o povestire cu extrem de mult potenţial, irosit într-un final realizat în doi timpi şi trei mişcări, care a risipit în câteva secunde toată tensiunea pe care s-a chinuit să o acumuleze.

Trăgând linie acum şi analizând povestirile, nu am ieşit chiar aşa de rău. Cred că antologia şi-a atins obiectivul, m-a făcut să caut volumele individuale ale câtorva autori.

• Plusuri

  Diversitate tematică şi stilistică

• Minusuri

  Unele povestiri slabe

• Recomandari

  Fanilor horror, fantasy şi dark fantasy; celor care vor să vadă cum se scrie proza horror „mainstream”