Psihoterapia relațiilor în mediul corporatist
Scris de Anca Miraut • 31 January 2011 • in categoria Roman psihologic
0
Titlu: Paradisul derizoriu
Autor: Thierry Bizot
Rating:
Editura: Trei
Anul apariţiei: 2004
Traducere: Claudiu Soare
392 de pagini
ISBN: 973-707-004-6
Paradisul derizoriu ne face părtaşi la evoluţia unei cariere obişnuite într-o companie multinaţională, expusă de către « subiect » în cadrul unor şedinţe de psihoterapie. Vom descoperi în paginile acestui roman o fresca tipică a mediului corporatist, care reuşeşte sa reducă individul la o maşinărie mai mult sau mai puţin perfectă în lupta pentru obiectivele firmei.
Am ales aceasta carte din nevoia de a mă asigura că percepţia mea asupra corporaţiei nu este unica şi nejustificată, astfel încât Thierry Bizot mi-a confirmat convingerile. Cine este Thierry Bizot? Este un fost corporatist care şi-a petrecut opt ani din viaţă într-o companie multinaţională şi care în prezent deţine propria companie de productie de televiziune.
Paradisul derizoriu sau Ambitie & Co după titlul original, prezintă cu o sinceritate debordantă care este preţul succesului şi ce însemnătate are acesta pentru cel care îl poartă pe umeri ca pe o povară. Asistăm la transformarea individului creativ în omul-robot, vedem cum pe măsură ce trece timpul problemele corporaţiei ocupă cea mai mare parte din viaţă şi cum acestea încep să afecteze cuplul. La treizeci şi unu de ani, tânărul manager se simte bătrân, obosit şi pune deja limitele sale fizice pe seama vârstei.
Am constatat că nu ştiu numele personajului principal şi vă pot spune că nici nu mă miră prea mult acest aspect. Daca am întâlnit cumva numele său, cu siguranţă acesta a fost rostit printre alte nume sonore de manageri importanţi sau colegi cu aer superior. În final, ce este un angajat sau altul pentru o companie-entitate atât de importantă ?
Asistăm pe parcursul celor douăzeci şi două de şedinte de psihoterapie, la destăinuirea ambiţiei şi a voinţei, la exprimarea umilinţelor îndurate şi a frustrărilor, la întrebări şi răspunsuri, la trădări, furt şi minciună, la intimidare şi aroganţă şi la efectul de « îngheţ ». Alături de acestea degradarea relaţiei de cuplu devine inevitabilă, sub efectul distructiv al confuziei, neputinţei şi a lipsei de discernământ cu privire la valorile individuale.
Consultarea psihoterapeutului devine o speranţă negrăită că personajul ar putea găsi explicaţii ştiinţifice ale eşecurilor sale, mai ales în istoricul educaţiei sale, în relaţia cu părinţii, cu tatăl autoritar, cu mama agresată verbal, cu fratele mai mic şi mult mai iubit. Teama că fiul său ar putea să-i calce pe urme vine ca o primă conştientizare că acesta are nevoie şi de el pentru a se dezvolta sănătos.
Paradisul derizoriu poate fi o lecţie, sau poate doar un alt mod de a privi lucrurile, el reprezinta o realitate dramatică a modului în care ne poate influenţa viaţa adaptarea la mediul corporatist, dar mai ales cum ne influenţează dorinţa de a ieşi în faţă atunci când trebuie să rămânem anonimi.
Plusuri : prezentarea realistă, sinceră a unor trăiri interioare profunde, zugravirea unei realităţi de care mulţi dintre noi ne putem lovi în fiecare zi.
Minusuri : textul devine uneori greoi de urmărit, datorită luxului de amănunte ce tratează mici şi neînsemnate întâmplari, sedinţe, discuţii.
Recomandări : fie că aveţi sau nu legătură cu mediul corporatist, veţi găsi în aceasta carte o imagine realistă a ceea ce reprezintă în general angajatul « de rând » într-o companie de mari dimensiuni.
Scris de Anca Mirăuţ
Categorie: Roman psihologic | Autor: Thierry Bizot | Editura: TreiCiteste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
E un pic ciudata cartea, poate din cauza firului narativ scufundat in detalii lipsite de importanta, dar sunt de acord ce Mihaela (merita citita) ;)
-
-
Exact ca la dl Patapievici: ce se pierde atunci când ceva se câştigă!…:(
-
Intr-adevar si eu am ramas cu impresia ca nu este o carte care se citeste usor datorita pierderii in detalii, insa tocmai acestea reflecta tensiunea in care se afla personajul, “subjugat” vesnicelor probleme marunte de la job carora le creeaza dimensiuni nebanuite.
-
Mihaela spune:
31 January 2011 | 12:04 pm
Eu sunt psiholog, am citit carte si desi este cam grea o recomand tuturor, merita citita.