P.S. Te iubesc
Scris de Raluca Alexe • 7 September 2008 • in categoria Roman de dragoste
0Autor: Cecelia Ahern
Rating: 
Editura: All
(ediţia în limba engleză)
Îmi pare rău că nu am citit P.S. Te iubesc mai în timpul verii. Plaja, zgomotele, sigur mi-ar fi distras atenţia şi poate nu aş mai fi privit romanul cu un ochi atât de critic. Deşi subiectul sună promiţător, dacă ar fi să compar cu cele mai multe din romanele pe care le-am citit, ar trebui să spun că tehnica lasă destul de mult de dorit. Desigur, ar putea fi invocată lipsa de experienţă a scriitoarei, acesta fiind romanul sau de debut, însă un redactor bun ar fi trebuit să rezolve anumite probleme.
Spuneam că subiectul sună promiţător şi chiar aşa este: Holly şi Gerry sunt căsătoriţi de şapte ani şi probabil că sunt visul oricărei persoane căsătorite. Au o căsnicie perfectă şi nu le lipseşte nimic. Până când rămân fără un lucru esenţial: timp. Gerry află că are o tumoare pe creier şi după aproape un an moare. Însă lasă în urmă 10 scrisori, pe care Holly trebuie să le deschidă la începutul fiecărei luni care urmează după moartea sa. Distrusă, devastată, deşi cu o familie şi prieteni care îi sunt alături, Holly face tot ce îi spun scrisorile şi reuşeşte într-un final să îşi facă ordine în viaţă.
Ce m-a surprins în mod plăcut este felul în care toată acţiunea se învârte în jurul lui Holly, mai exact faptul că nu deranjează în nici un fel. Îmi lăsa impresia că Cecelia Ahern şi-a propus să disece situaţia căreia trebuie să îi facă faţă protagonista şi o urmăreşte pe fundul celor mai adânci abisuri ale disperării. Nu ştiu dacă tânăra autoare a trecut printr-o astfel de experienţă şi nici eu nu am un termen de comparaţie, însă nu cred că a exagerat în vreun fel, ba mai mult, cred că am citit o descriere autentică a ceea ce trebuie să însemne să pierzi cea mai importantă persoană din viaţa ta.
Revenind însă la problemele despre care vorbeam mai sus, prima este legată de tehnica narativă. Mult timp nu mi-am dat seama ce mă deranja la dialoguri (pe lângă faptul că sunt folosite ghilimelele- dar asta se trage de la traducătorul roman probabil), până când am realizat că după aproape fiecare replică exista câte un verba dicendi:
Ce faci aici? întrebă Denise. Sunt în vacanţă, explica Sharon. Şi nu ţi-ai luat haine? chicoti Holly. Ba da, rosti ea în cele din urmă.
Desigur, nu se poate să dai la o parte verbele de genul ăsta, dar când cartea are 400 de pagini, devine de-a dreptul enervant.
Un alt neajuns este felul în care este construit personajul lui Holly. Dacă la sfârşit am admirat-o pentru faptul că a reuşit să îşi ia viaţa în propriile mâini, până acolo nu m-am gândit decât la faptul că este... o ratată ar fi prea mult spus, oare? Adică: şcoala nu i-a plăcut, facultate nu a făcut, a schimbat posturile de secretară ca pe ciorapi pentru că nu îi plăcea nicăieri, nu are nici un fel de pergatire, nici un fel de pasiune, copii nu are, tot ce ştia era să fie soţia lui Gerry. Şi acum el e mort. Înţeleg că toate lucrurile astea susţin greutatea cu care îşi revine şi e cu atât mai mult de admirat, dar după mine este puţin cam neverosimil ca o astfel de persoană să îşi revină vreodată.
Ultima dintre probleme ar fi glumele. Nu ştiu dacă în realitate Cecelia Ahern este o persoană amuzantă, dar ca scriitoare se străduieşte mult şi nu îi iese decât abia pe la sfârşit. De multe ori am citit explicaţiile în care personajele "se ţineau cu mâna de burtă de râs" gândindu-mă că mi-a scăpat ceva. De exemplu una din fete stă prea mult cu fundul la soare şi de abia mai poate sta jos, iar prietenele ei râd câteva ore bune, încheind apoteotic seara cu replica "Vezi să dormi pe burtă!" (după care mai râd puţin). Sau poate nu am eu simţul umorului prea dezvoltat, cine ştie...
Punând însă totul cap la cap, cum vara s-a terminat, P.S. Te iubesc devine o lectură de metrou puţin mai solicitantă decât cele pe care le-aş recomanda de obicei. Cum se pare că în curând vine şi în România filmul apărut deja în State (cu Hillary Swank în rolul lui Holly), o să mă duc să îl văd cu siguranţă. Chiar sunt curioasă să văd cum a fost romanul transformat în scenariu.
Scrisă de Raluca Alexe
Categorie: Roman de dragoste | Autor: Cecelia Ahern | Editura: ALLCiteste cele 18 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Raluca Alexe spune:
Hei, ce rapide ati fost :) Am o banuiala cum ca de data asta filmul va fi mai bun decat cartea; astept sa vad.
-
anca spune:
cei care au citit cartea si au si vazut filmul..spun ca e cu mult mai bun romanul.bine.acum depinde si in ce ordine au facut/o. eu am vazut doar filmul.mi-au placut tentele de ironie si umor, jocul actoricesc bine lucrat, replicele ascutite.
-
Anad spune:
Tocmai am terminat de citit cartea si iti impartasesc parerea.
Fimul este mult mai reusit!Merita vazut! -
Ella spune:
Am citit cartea vara trecuta si spre surprinderea mea, chiar mi-a placut-o. A fost relaxanta, amuzanta si emotionanta in acelasi timp.
Am vazut si filmul si m-a dezamagit ingrozitor. Au schimbat total intamplarile si astfel nu a mai avut acel farmec pe care l-a avut cartea… -
Mirela spune:
Ai perfecta dreptate cu “verba dicendi”, dar daca asa era originalul, ce ar fi trebuit sa faca redactorul? Sa re-scrie cartea incat sa o aduca la o forma mult mai literara? Este totusi o traducere! Redactorul roman nu a stat de vorba cu autoarea, era datoria redactorului care a editat originalul sa elimine aceste probleme! Cartea asta nu se remarca prin tehnica scrierii, care lasa mult de dorit, ci prin atmosfera:te face sa plangi, te face sa si razi, apoi iarasi sa plangi. Desi am citit cartea, eu lacrimez si acum daca citesc ultima ei pagina.
-
Amaya spune:
Cartea nu a fost extraordinara,dar filmul mi s-a parut mult mai prost…Totusi ideea celor 10 plicuri a fost interesanta,reprezentand motivul pentru care am citit cartea pana la sfarsit.Eram curioasa ce o va mai pune sa faca,dar finalul a devenit previzibil,lucru ce iar a scazut din calitatea cartii.
-
Pingback: Mulţumesc pentru amintiri
-
andreea spune:
eu am citit cartea si am vazut si filmul. a fost frumoasa cartea chiar mi-a placut.pacat ca tie nu ti-a placut :)
-
alin spune:
nu am citit cartea, filmul l-am vazut pentru prima oara seara trecuta, inca ma mir de ce nu am auzit de el pana acum, sau poate am auzit dar nu mi s-a parut interesant de vazut, pana acum… oricum, lasand la o parte toate criticile, imi place sa apreciez frumosul din idealul acesta, e o poveste perfecta, chiar de cuplul, aparent, se destrama prin moartea sotului, am impresia ca Gerry si-a cunoscut persoana de langa el foarte bine, in plus a inteles lucrul pe care putini dintre noi pot sa-l inteleaga, acela ca daca iubesti o persoana atat de mult o sa ai grija sa nu o distrugi, iar el a avut grija ca Holly sa se repuna pe picioare, si chiar daca nu si-a gasit un alt barbat, a invat sa caute iubirea in alte lucruri si sa isi umple spatiile goale din viata ei, asta mi se pare extraordinar. vara asta o sa caut si cartea sa o cumpar. mi-a captat atentia foarte tare acest film, mi se pare perfect, chiar de e atata tristete in el. viata e atat de scurta, iar momentele frumoase tin atat de putin :|
-
Amena spune:
Am vazut si filmul si am citit si cartea; cartea este cu muuuuult mai buna, filmul m-a dezamagit.
Subiectul mi s-a parut interesant, si tocmai faptul ca Holly este o femeie obisnuita – nu vreun manager de top cu facultati la Harvard si Oxford, s.a.m.d. – m-a atras. Ingenioasa chestia cu scrisorile si apreciez faptul ca scriitoarea ne permite sa patrundem in sufletul cuiva, intr-o situatie aparte….
Si pe mine m-a ‘suparat’ chestia cu ghilimelele (de fapt m-a enervat!); traducatorul e de vina…..
As fi curioasa sa citesc romanul in original; atunci si partile amuzante ar fi percepute mai bine (le-am percept si asa, dar una e sa citesti o traducere, una e originalul, clar!).
Oricum, cartea e buna; m-a captivat. -
Lămâie spune:
Mie mi-a plăcut mult,am întâmpinat finalul cu lacrimi şi parcă aş fi vrut să nu se mai termine cartea.
Poate e doar un roman de debut şi nu e şlefuit cum trebuie,dar cred că autoarea a pus mai mult accent pe subiect decât pe felul de a scrie…
Oricum,ideea foarte ingenioasă. :)
Cât despre film,l-am văzut după ce am citit cartea,mi s-a părut ok şi lucrurile prezentate oarecum într-o manieră amuzantă. :)Spor la citit!
-
Ste spune:
Am vazut filmul si mi-a ramas in suflet…nu cred ca vreau sa citesc cartea, insa…cred ca e prea trista.
-
teodora spune:
cartea este extraordinare. dar filmul lasa mult de dorit.recomand cu caldura sa cititi cartea…
Claudia spune:
7 September 2008 | 3:34 pm
Nu am citit cartea, dar am vizionat filmul. Cred ca merita citita cartea.
Spor maxim!