Titlu: Al meu!
Autor: Michael Heller & James Salzman
Rating:
Editura: Publica
Anul aparitiei: 2022
Traducere: Dan Bălănescu
Numar pagini: 384
ISBN: 978-606-722-468-9

Proprietate = Stăpânire deplină asupra unui bun (conform definiției din DEX). Pornind de la acest principiu și compilând informații din sute de surse, articole științifice, lucrări, întâmplări, studii ample, situații neobișnuite ce mai apoi sunt cercetate și disecate pe îndelete, doi faimoși profesori și cercetători americani au scris o carte cu un imens impact asupra dreptului de proprietate privind bunurile materiale și empirice. Cartea a apărut anul trecut în SUA și a fost, iată, tradusă și la noi anul acesta la cea mai importantă editură specializată în non-ficțiune din România: Editura Publica.

Dreptul de proprietate, abordat în volumul de față, diferă de la o țară la alta, de la o situație la alta, ba chiar de la un stat american la altul și de la un domeniu la altul. Începând cu dreptul locuitorilor din Boston de-a curăța un loc de parcare acoperit cu zăpadă pentru a-și elibera mașina și a pleca la lucru, loc pe care îl ocupă, în baza unei înțelegeri adânc împământenite, cu ajutorul unui scaun, con, mini-ladă frigorifică -  orice obiect suficient de mare pentru a fi văzut de oricine -, trecând în revistă cele mai năstrușnice drepturi, la care poate nu ne-am gândit niciodată, dar de care ne-am lovit adesea - cum ar fi dreptul de a-ți lăsa scaunul pe spate în avion, dreptul de a-ți exploata zăcămintele de sub propriul teren, dreptul la coloana de aer de deasupra pământului tău, lăsând totuși avioanele să treacă pe deasupra, dar doborând, în cazuri extreme, dronele străine care-ți încalcă proprietatea, abordând apoi dreptul de a ocupa un șezlong, un loc în față la un eveniment, dreptul de proprietate intelectuală care îi protejează pe artiști, dar care uneori îi privează de beneficii când alții vin cu armata de avocați după ei, drepturile de proprietate sunt peste tot.

Ne naștem cu un instinct: dacă am pus mâna pe ceva, ajungem să ni se pară firesc că e al nostru. Se numește dreptul primului venit și domină lumea încă de când oamenii s-au ridicat două picioare. Nativii americani au simțit însă pe pielea lor cea roșie că acest drept nu li se aplică tuturor. Dacă noi, ca adulți, încălcăm acest drept, de ce să ne supărăm atunci când un copilaș nu vrea să elibereze groapa cu nisip pe care a ocupat-o primul la locul de joacă sau să lase din mână jucăria pe care o consideră a lui dintr-un instinct perfect firesc, aceasta fiind, în opinia lui, o prelungire, o extensie a propriului său corp.

Dreptul intelectual este alt domeniu sensibil. Legea „Mickey Mouse” a făcut ca Disney, gigantul care probabil va înghite la un moment dat tot ce ține de entertainment, să oblige câteva grădinițe americane, dându-le în judecată, să șteargă de pe zidurile lor graffitiurile cu simpaticele personaje care ne-au încântat copilăria. E dreptul nostru, au spus ei, să dăm în judecată pe oricine ne folosesc munca intelectuală fără a ne plăti drepturi. Din pricina unor astfel de legi absurde, nenumărați artiști își văd munca pusă deoparte, protejată de dreptul de proprietate intelectuală preț de vreo trei decenii, timp în care ei nu ajung să obțină vreun beneficiu de pe urma ei decât dacă cineva le plătește drepturi. Și-n tot acest timp, impresarii, agenții, agențiile și avocații profită cu nerușinare.

Dreptul de a-ți exploata pământul și tot ce se află deasupra și dedesubtul lui, chiar dacă secătuiești în felul ăsta resursele și distrugi mediu. Pentru că dacă n-o faci tu, o vor face alții, așa că de ce să nu profiți pe termen scurt, chiar dacă pe termen lung vom pierde cu toții?

Dreptul la soare, la vânt, la propriul trup, la cine poate beneficia de pe urma dreptului de proprietate, totul e disecat pe îndelete de către Michael Heller și James Salzman, pornind de la situații concrete, care uneori au pus la grea încercare răbdarea și mintea judecătorilor și a juriilor și au dus la crearea unui set de legi care uneori fac mai mult rău decât bine. Pentru că sunt părtinitoare, nedrepte, injuste și deloc corecte pentru una dintre părți. Pentru că sunt făcute de oameni. Pentru că fiecare are dreptul la proprietate, dar de multe ori acest drept îl încalcă pe cel al vecinului, colegului de muncă, poate chiar al societății în general și al generațiilor viitoare.