0
Autor:Péter Esterházy
Rating:
Editura: Paralela 45
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Anamaria Pop
272 pagini
ISBN: 978-973-47-0665-5

Cartea aceasta se află pe urmele unui Călător închiriat, care schimbă telegrame lungi şi pasionale cu Comanditorul său. Eu, cititoarea, am fost lăsată în urmă de tot după prima sută de pagini şi susţin că e din cauza acestui schimb furibund de aluzii şi ameninţări între două personaje care îşi fac de cap prin ficţiune fără pauză de respiro.

Primul din ele, Călătorul şi povestitorul face o fabuloasă călătorie pe cursul Dunării, din Pădurea Neagră pînă la Marea Neagră, cu multe întoarceri în istoria Europei Centrale şi în istoria sa personală, cu multe personaje fermecătoare şi cu tot atîtea observaţii acide la adresa situaţie politico-economice a Europei. O asemenea călătorie cere atenţie concentrată din partea cititorului, care, dacă a făcut şi greşeala să treacă prin locurile pomenite de neliniştitorul povestitor, îşi va scotoci mintea şi sufletul după propriile impresii...pentru comparaţie, măcar. Totuşi, multe trimiteri sunt atît de personale încît devin obscure şi duc la o lectură anevoioasă, confuză, nemulţumită.

Pe de altă parte însă, Privirea Contesei Hahn-Hahn are fragmente - uneori, capitole întregi - fermecătoare, unul din ele fiindc chiar cel în care aflăm ceva despre Contesă. Încîntătoare, fără cusur sunt şi scenele comice al căror protagonist e unchiul Roberto, urmărit de doamne şi de datorii. De fapt, călătoria puştiului, înainte de a se transforma în Călător profesionist, provoacă adevărata fascinaţie, amestecată cu înduioşare. Este o călătorie între două lumi - cea imperială şi cea post-imperială, între fast şi mizerie. De altfel, coborîrea pe Dunăre chiar este o coborîre: dinspre fabulos şi legendă (Dunărea şi Rinul personificate) către inexplicabila alură artistocrată a Vienei, apoi către nesaţul Budapestei şi, în fine, paradoxurile Dunării româneşti.

Cu toată oboseala, merită să-l urmăm pe acest călător de-a lungul fluviului care nu mai e doar o apă care curge, ci...orice: o stare de spirit, istorie, aventuri pătimaşe, un şir de umilinţe, de întîmplări cu nebuni, preziceri sumbre, un spaţiu care are timpul şi oamenii săi. În mare, asta e încercarea lui Esterházy, să vadă ce anume uneşte toate ţările care sunt străbătute de Dunăre, să vadă dacă există un spaţiu dunărean şi ce îl face să fie deosebit - să cuprindă un amestec al contrastelor fără să se dezintegreze.

Aflăm răspunsuri posibile urmărindu-i pe Călător şi însoţitorii lui de basm, dintre care Contesa Hahn- Hahn, cea cu un ochi în cer şi unul în pămînt, poate că ne spune cum ar trebui privită lumea.

Scris de Mihaela Butnaru