O simbioză ciudată
Scris de Dan Calugareanu • 23 June 2014 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Pierre Lemaitre
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Tristana Ir
Numar pagini: 552
ISBN: 978-973-707-947-3
O atmosferă apăsătoare marcând începutul unui roman fluviu, presărat cu răsturnări de situații și cu momente de nebănuit după primele pagini. Probabil că Balzac și Jules Romains ar fi fost mândri de urmașul lor.
Totul a pornit de la interviul colegei mele Andreea (http://www.bookblog.ro/interviu/pierre-lemaitre-cred-ca-am-devenit-mult-mai-putin-rabdator-fata-de-literatura-decat-eram-in-urma-cu-20-de-ani/). Mărturisesc că nu-l citisem pe Pierre Lemaitre și m-a intrigat interviul. Așa că iată-mă plonjând în universul Primului Război Mondial, camarad cu francezii cei dornici de a sfârși războiul. „Iar dimineața, pur și simplu, chiar dacă aveau destule pe cap, simțeau că totuși e bine că sunt vii”.
Doi soldați, foarte diferiți, Albert (Maillard) și Edouard (Pericoult), trăiesc o experiență de final de război terifiantă, unul scăpând viu în ultima secundă, celălalt rămânând mutilat pentru totdeauna, ambii părând că au viețile definitiv distruse. Mai mult, peste tragedia lor personală se suprapune găunoasa fanfaronadă a celor care conduc Franța.
De aici pornește comedia moravurilor societății franceze. Un amestec de personaje zugrăvite mai mult sau mai puțin nuanțat începând cu comandantul celor doi soldați, Henry d’Aulnay-Pradelle, „locotenentul Pradelle”, cel care se căsătorește cu sora lui Edouard, Madeleine Pericoult, cel care reușește să se cațăre pe cadavre și să se îmbogățească într-o societate bolnavă.
În acest timp, Albert și Edouard trăiesc într-o mizerie desăvârșită, încercând să supraviețuiască de la o zi la alta. „Viața de zi cu zi era foarte grea, tot nu se ajungeau cu banii”. Totul până la Marea Șaradă pe care urmează să o pună la cale. Priceperea la desen a lui Edouard și priceperea la contabilitate a lui Albert plus dorința statului francez de a-și proslăvi morții din Primul Război Mondial, îi conduc pe cei doi spre ideea de a construi Uzinele metalurgice „Suvenirul Patriotic”. Totul imaginar, desigur :). În fapt, tipăresc un catalog al monumentelor ce pot fi construite pentru fiecare primărie care dorește să preamărească Eroii Franței și care urma să plătescă banii în avans pentru lucrările ce urmau să vină. Și nu erau puține, dimpotrivă. „Brusc, banii începuseră să pice. Cu DUIUMUL”. Finalul este unul de suspans, cu trecere prin sentimentele și faptele fiecărui personaj, cu un rezumat de câteva cuvinte pentru ce a urmat în viața fiecăruia.
-
Plusuri
Frescă a unui moment greu din istoria Franței, cu împletire de realitate și ficțiune.
-
Minusuri
Am găsit replicile unor personaje neadaptate la timpul și momentul trăit.
-
Recomandari
Iubitorilor de literatură europeană.