Titlu: Garsoniera din pădurea de macarale
Autor: Dan Chișu
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 189
ISBN: 978-973-724-612-7

„A pornit spre teatrul național imediat ce s-a dat jos din avion. Vreau să spun că nu a trecut pe la hotel să-și lase bagajele. A cerut să fie dus direct la teatru, ca să vadă sala ale cărei planuri le primise prin fax cu o săptămână înainte. Era uimit de calitatea scenei sau, mai bine zis, de facilitățile ei. […] Intenționa, încă înainte de a coborî, să-i spună celui care avea să-l aștepte că nu mai trebuie să se forțeze să vorbească franțuzește, pentru că el înțelege și vorbește perfect românește. Dar nu a făcut-o. Se simțea foarte ciudat să vorbească din nou românește după ce atâția ani ascunsese faptul că știe limba.”

Garsoniera din pădurea de macarale îmi amintește de comentariul unei cititoare de pe Good Reads, dacă nu mă înșel, comentariu care mă urmărește încă de când l-am citit pentru prima oară. El suna cam așa: „Îmi doresc să se scrie și altfel de cărți, cărți care să păstreze din structura actuală doar hârtia, legarea și coperțile.” Ei bine, Dan Chișu încearcă să facă exact acest lucru: să scrie un roman diferit, în care un narator relatează cu o relaxare detașată o poveste de dragoste destul de improbabilă, țesută printre întâmplări cu tentă politică din cele mai ciudate, în care personaje din mitologia comunistă (probabil că sună bizar, dar comunismul a dat naștere unei mitologii destul de ample) interacționează cu altele, din mitologia revoluționară sau din cea post-revoluționară (și aceste perioade au dat și continuă să dea naștere la mituri). Naratorul captează complet atenția cititorului, la fel cum personajele de teatru o fac cu spectatorii din sală, după care rupe ritmul, intervenind brutal pentru a relata evenimente paralele, evident foarte importante și ele. Spun că romanul este diferit tocmai din acest motiv. Dan Chișu interacționează direct cu cititorul, fie printr-un limbaj colocvial – „vreau să spun că…” – fie prin intervenții directe – „Și pentru că Basile a adormit și nu mă mai aude, am să-ți povestesc eu acum ceva despre el, ca să-l înțelegi mai bine…” creând astfel o atmosferă mai rar întâlnită într-un roman.

Povestea de dragoste, pe care am numit-o improbabilă, reprezintă de fapt motorul pentru întâmplări de o gravitate extremă, în care personajele își asumă riscuri enorme și în care miza este undeva la marginea moralității. Trecutul vine peste toți și-i bântuie, iar dacă unele dintre personaje au reușit să scoată din acest trecut tot ce a fost benefic pentru ele, altele sunt hărțuite fără speranță de un trecut care a lucrat doar împotriva lor. Lumea imediat post-decembristă a unui București cuprins de speranțe care devin din ce în ce mai deșarte este surprinsă de autor cu un oarecare umor, cu o ironie care sugerează propria experiență.

Tensiunea în roman crește de la aproape zero, la absolut. Ultimele pagini le-am devorat, pur și simplu, pe la unu noaptea, într-o permanentă luptă cu pleoapele care mi se închideau de somn. Am rezistat cu stoicism, am terminat cartea și pot spune că a meritat un asemenea efort. Scena pe care evoluează personajele este una aparte, situată undeva între teatru și mafie, între profesionalism, diletantism și inconștiență, între sinceritate și fățărnicie. Prioritățile se schimbă permanent, ceea ce era ieri important devenind astăzi, foarte ușor, anodin. Ca și consecință, scenografia se schimbă, capătă și apoi pierde din pondere, convergând, încetul cu încetul, spre decorul final, garsoniera din pădurea de macarale. Cele trei personaje principale evoluează, pe măsură ce acțiunea se desfășoară fiindu-ne prezentate noi și noi elemente care completează tabloul general.

Deși acțiunea te ia prin surprindere în multe locuri, nu aceasta pare a fi intenția lui Dan Chișu. Relatarea evenimentelor este cursivă – în ciuda întreruperilor naratorului băgăreț – iar suspansul crește parcă în mod intrinsec, ca o consecință a fiecărei acțiuni precedente, nu ca un element aparte integrat în roman ca să-i sporească din calitate. Astfel, o simplă scenă de intimitate exhibată, devine intrigă pentru evenimente care se pot întrevedea începând din acel moment, chiar dacă ele erau complet ascunse cititorului cu doar o frază mai înainte. „Când se întoarse la masă era fericită. Era atât de fericită că-i ieșise jucăria, încât fără jenă, cu tupeu, îl prinse pe Basile de gât, îl întoarse către ea și îi băgă limba în gură. Gelu se opri din vorbit, iar Basile se cutremură. În prima secundă. Apoi simți ceea ce nu mai simțise de mult – fiori.”

Între cele trei personaje principale există un echilibru interesant. Fiecare diferit de celălalt, se completează, ba chiar mai mult, fiecare dintre ele este creat, conturat, pe celelalte două. Așa încât, atunci când, la finalul cărții, unul dintre aceste trei personaje își etalează public partea urâtă, cea care trebuia ținută în cel mai mare secret, expuse par a fi de fapt toate cele trei personaje. Fără un efort prea mare de imaginație, oricare dintre ele ar fi putut să se afle în acel moment acolo, ținând în mână obiectul cel mai compromițător cu putință și privind buimac după cel pe care îl avusese în mână și îl scăpase.

• Plusuri

  Un roman foarte alert, care frizează stilul polițist, lipsindu-i însă destule elemente pentru a putea fi inclus în această categorie, Garsoniera din pădurea de macarale surprinde încă o față a Bucureștiului imediat-post-decembrist, în care, după cum spunea chiar la acea vreme un cântec, puteam „să dăm din coate/în libertate/s-avem de toate/pe apucate” (cu variațiunile de rigoare).

• Minusuri

  Nu e prima oară când reproșez așa ceva unui roman: este mult prea scurt. Subiectul are un potențial enorm, dar romanul se termină imediat cum intri în el și începi să-l savurezi. Când m-am trezit în dimineața de după noaptea în care l-am terminat, aveam o senzație de… ne-terminare, o senzație că trebuie să finalizez ceva ce am început. Era romanul, pe care însă îl terminasem.

• Recomandari

  Recomand Garsoniera din pădurea de macarale fanilor lui Dan Chișu în primul rând. Cred că va reprezenta pentru ei un motiv în plus ca acest autor să se situeze în topul preferințelor lor. Dacă sunteți curioși ce și cum scrie Dan Chișu, Garsoniera din pădurea de macarale poate fi un început bun.