Titlu: Mobilul
Autor: Stephen King
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2006
Numar pagini: 448
ISBN: 973-569-883-8

O apocalipsă pornită de telefoanele mobile. Un roman horror din partea unui autor care NU deţine telefon mobil.

Ca multe din romanele lui King, Mobilul se deschide cu o zi aparent normală, însă puţin mai specială pentru Clay Riddell, un artist de benzi desenate care obținuse în sfârşit un contract bănos pentru câteva din creaţiile sale, în ciuda obiecțiilor precedente ale soţiei care îi considera pasiunea ”un hobby costisitor”. Scena este reprezentativă pentru King: o zi obișnuită, cu elemente care ne sunt tuturor familiare: persoane plimbându-şi câinele prin parc, altele care îşi cumpără îngheţată, puşti gălăgioşi înţesaţi de gadgeturi... apoi toate o iau razna complet. Ziua lui Clay se năruie din clipa în care vede bărbatul alergând şi ţinând în gură urechea căţelului său şi o puştoaică sărind la gâtul unei femei care cumpăra îngheţată. ”Semnalul” transformase toate persoanele care răspunseră la telefon în acel moment într-un soi de zombies ultraviolenţi care atacau furibund orice le ieşea în cale.

Într-o lume care se duce efectiv dracului (nu prea ai cum să spui frumos chestia asta), printre explozii la fiecare colţ de stradă, avioane care pică din cer, măceluri şi alte ororuri, Clay îşi uneşte forţele cu homosexualul sufletist Tom şi puştoaica de 15 ani Alice, aceasta din urmă salvându-se lovindu-şi mama zombificată.

Cred că am văzut eu prea multe filme cu apocalipse, fiindcă aproximativ un sfert din roman ”eroii” au urmat parcă paşii dintr-un ”Manual de supravieţuire în caz de apocalipsă”: se retrag în casa lui Tom pentru a sta la adăpost şi a savura mâncare gătită pentru ultima dată; se hotărăsc să părăsească oraşul şi caută arme înainte de asta, arme pe care le găsesc în casa unuia dintre vecinii lui Tom, care avea pivniţa plină de arme, explozibili şi alte lucruri necesare în caz de sfârşitul lumii.

Cei trei îşi încep călătoria către Maine, unde Clay dorea să afle ce s-a întâmplat cu soţia şi copilul său, obsedat fiind de telefonul mobil pe care i-l cumpărase de curând fiului. În timp ce telnebunii (numele dat persoanelor zombificate) îşi schimbă încet comportamentul, întâi dând dovadă de fărâme de inteligenţă, iar apoi adunându-se în grupuri, mica gaşcă a lui Clay întâlneşte în cale diferite personaje, stereotipuri supravieţuitoare: sectanții ultrareligioşi, profitorii materialişti, rătăciţii neajutoraţi... Romanul nu duce lipsă de violenţă. Printre cruzimea dominantă, singurele momente de respiro sunt faptele puţinilor supraviețuitori care devin solidari unii cu ceilalţi.

Grupul lui Clay, care ar simboliza ultima fărâmă de normalitate rămasă în oameni este împins mereu la extrem. Fărâma asta e zguduită cu fiecare mişcare a lor, aruncată de toţi pereţii, călcată în picioare, întinsă la limita rezistenţei până cand începe să crape dureros astfel încât şi personajele încep să creadă că este un lux păstrarea sănătăţii mintale într-o astfel de lume. Un sentiment de furie înecată de neputinţă îi domină pe toţi.

Sfârşitul cărţii este ambiguu, deşi majoritatea fanilor au preferat să îl interpreteze pozitiv, eu spun că lasă loc pentru destule comentarii, mai ales că Riddell îşi bazează acţiunile pe presupunerile şi ideile puştiului pasionat de calculatoare (”geek-ul” Jordan), care nu era nici el foarte convins de teoriile sale. Depinde de fiecare cum vrea să încheie lectura romanului. Paradoxal, în ciuda referinţelor la depedenţa mai mult sau mai puţin necesară a oamenilor faţă de tehnologie, raza de speranţă a lui Clay (şi totodată, multe din comentariile explicative) este oferită tocmai de o persoană pasionată de tehnologie.

Cred că recenzia a ieşit puţin mai negativă decât doream eu. Cartea nu e rea, însă aş recomanda-o fanilor lui King sau celor care doresc o lectură de vacanţă (însă nu vă aşteptaţi să fie una uşoară, fiindcă unele pasaje mie mi-au stat în gât). Nu am fost foarte convins de scurtele meditaţii ale lui Clay asupra decăderii rapide a rasei umane, însă marea reuşită a romanului este presiunea continuă creată (asupra cititorului şi a personajelor deopotrivă), atmosfera fiind sufocantă, iar pentru orice mică rază de lumină oferită apar necazuri întreite.

• Plusuri

  personaje; atmosferă; câteva scene şi twist-uri reuşite

• Minusuri

  mare parte din acţiunea cărţii aţi întâlnit-o şi în alte cărţi/filme de gen

• Recomandari

  strict fanilor Stephen King, fanilor horror-urilor apocaliptice