Titlu: Doamna din lac
Autor: Raymond Chandler
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Cornelia Bucur; Virgil Stanciu
Numar pagini: 278
ISBN: 978-606-579-268-5

Când volumele Agathei Christie nu au mai fost de ajuns pentru publicul însetat de suspans, literatura poliţistă a făcut loc unui nume nou: Raymond Chandler, un lup singuratic, care la vârsta de 51 de ani, a intrat în lumea sofisticată a scriitoriilor-scenarişti prin intermediul romanului „Somnul de veci” (1939). Astfel, nu numai că Chandler şi-a orchestrat un debut fabulos în literatură, dar el a adus la viaţă prin această primă operă un personaj vivace, dar din când în când melancolic, cinic, tăios ca o lamă, cu alte cuvinte Philip Marlowe.

Philip Marlowe Mystery

Acest chip ironic, mereu pregătit să dea o replică spumoasă, mereu cu mintea aprinsă în faţa celor mai îndrăzneţe ipoteze, trăieşte pe parcursul a şapte romane cazuri ce frizează senzaţionalul. Din 1939 până în 1958, Raymond Chandler conturează pentru eroul său o ramă epică similară unei pânze de păianjen, un fundal artistic atât de bogat şi ispititor încât mulţi cititori, contemporani lui sau dimpotrivă, cititori de secol XXI, cad în mrejele celui mai flegmatic detectiv particular din istoria genului. Pentru ca publicul românesc să nu fie văduvit de prezenţa strălucitoare a acestei figuri notorii, Editura Nemira vine în întâmpinarea acestor nevoi literare prin seria „Philip Marlowe Mystery”, colecţie ce cuprinde următoarele titluri: „Somnul de veci”, „Adio, iubito”, „Fereastra de sus”, „Doamna din lac”, „Sora cea mică”, „Nu-i uşor să spui adio” şi „Play-back”.

„Doamna din lac”, o afacere dubioasă

Nici nu mă gândesc să vă destăinui prea multe detalii căci misterul unui roman poliţist stă tocmai în datele necunoscute, în golurile care pe parcurs sunt umplute de speculaţiile cititorului, dezminţite sau nu de epilog. Cu toate acestea, o prezentare generală este necesară pe post de reper sau de invitaţie la lectură. În „Doamna din lac”, personajele se înscriu într-o cursă a disimulării. Măştile sunt smulse cu violenţă, dialogurile se învârt în jurul făptaşului, în cercuri din ce în ce mai strânse, nedreptatea e la ea acasă şi realitatea, în toată mizeria şi corupţia ei, devine un laitmotiv al întregii scriituri.

De data aceasta, Philip Marlowe are în faţa sa o enigmă cu dus şi întors: patronul unei companii exclusiviste de parfumuri primeşte într-o zi o telegramă din Texas, prin care soţia sa, Christal Kingsley, îl anunţă că va divorţa pentru a-şi reface viaţa alături de amantul ei, Lavery. Derace Kingsley îl întâlneşte pe Don Juan-ul soţiei sale absolut din întâmplare, mirat că nu a dat curs invitaţiei lui Christal. Fustangiul dezminte veştile anunţate în telegramă şi pare sincer când spune că nu mai ştie nimic de soţia bogatului om de afaceri. Atunci, acesta demarează o anchetă discretă, în acest sens angajându-l pe Philip Marlowe. Acesta porneşte către cabana din Little Fawn Lake, unde Christal obişnuia să-şi petreacă vacanţele şi aici, află că în lac s-a găsit corpul unei femei, desfigurat şi uitat acolo în adâncuri de o lună întreagă. Philip continuă investigaţiile şi descoperă crime secrete, intrigi greu de dezlegat, noduri pecetluite prin resentimente şi gelozie, iar în final, aparenţele sunt date în vileag şi teatrul vieţii interlope e demascat la lumina zilei, mascarada sângeroasă fiind înăbuşită de găsirea vinovatului ultim, atras într-o cursă abilă şi arestat cu sângele rece al detectivului versat.

O lectură proaspătă

La prima vedere, acest roman lasă impresia unei scriituri aride, prea precise. Detaliile cadrului, surprinse cu exactitate, de fapt cu fidelitatea unui obiectiv de filmat, trădează ochiul exersat al lui Marlowe. Mie mi s-a părut o tehnică obositoare şi nu de puţine ori am fost nevoită să recitesc pasaje întregi pentru a-mi reconstrui în imaginaţie locurile pe unde se perindă detectivul. E o provocare pentru o imaginaţie deprinsă mai mult cu metaforele decât cu amănuntele concrete.

Pe de altă parte, regizorul Robert Montgomery a găsit această perspectivă ca fiind una ideală şi filmul adaptat după roman, apărut în 1947, cu titlul „Lady in the Lake”, surprinde această rigoare aproape inumană. Dacă veţi urmări filmul, nu îi veţi vedea faţa lui Marlowe, dar îi veţi asculta vocea, îi veţi simţi prezenţa, veţi fi ghidaţi de paşii săi şi veţi analiza alături de el gesturile martorilor. Se simte în întregul roman o nevoie de discreţie şi prezenţele devin absenţe, iar absenţele… dimpotrivă, se transformă în prezenţe cu rapiditatea unei răsturnări dramatice. Umbrele domnesc peste tot şi Marlowe stă undeva retras, pândind adevărul

• Plusuri

  Suspans, acţiune echilibrată, un personaj memorabil – Philip Marlowe şi un caz întortocheat ca un labirint fatal, fără ieşire;

• Minusuri

  Acest aspect nu se încadrează perfect în categoria minusurilor, dar pentru un anume segment de cititori, poate constitui o problemă. Mă refer la scriitura aridă, lipsită de introspecţii sau profunzimi învăluite în figuri de stil. Chandler trezeşte spiritul tăios al anilor 30.

• Recomandari

  Cartea e destinată tuturor, fără praguri de receptare, dar bineînţeles că rezonează în special cu amatorii genului, cu cei pentru care nume ca Agatha Christie, Ian Fleming sau Edgar Allan Poe nu sunt cuvinte indiferente.