Titlu: Prin cafenelele din micul Paris
Autor: Maria-Magdalena Ioniță
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2020
Numar pagini: 155
ISBN: 978-606-793-748-0

Editura Corint ne răsfață în ultimii ani cu o serie de colecții minunate, menite să recupereze istoria noastră, dar și cea universală, oferindu-ne posibilitatea nu numai de a cunoaște istoria, dar și de a învăța din ea, pentru a desena un viitor mai bun. Și, poate, perioada în care trăim (cu toate incertitudinile, schimbările de valori și paradigmă și goana nebună după „mai mult” și „mai repede”) accentuează nevoia de a cunoaște și a învăța din lecțiile trecutului.

Cartea doamnei Maria-Magdalena Ioniță face parte din acest efort de recuperare a unui trecut, care, deși ne aparține și cu care conviețuim în același spațiu, ne rămâne în mare măsură necunoscut. Trecem adesea grăbiți și absenți printr-un oraș care are atâtea povești minunate, nedescoperite și nevalorificate. Așa cum sunt și poveștile cafenelelor din București, care ne amintesc de o lume piedută în vâltoarea istoriei, dar încă vie și fascinantă, o mărturie a unei alte epoci în care micul Paris își merita pe deplin numele.

Prin cafenelele din micul Paris este o carte-album care prezintă în șase capitole, șase cafenele: „Cafeneaua Fialhovski”, „Cafeneaua Kübler”, „Terasa Oteteleşanu”, „Cafeneaua Capşa”, „Cafeneaua Corso”, „Café de la Paix”, aducând în fața cititorilor o bogăție de documente fotografice și mărturii din alte timpuri.

În prefața volumului, doamna Georgeta Filitti subliniază faptul că autoarea volumului a procedat cu înțelepciune, neapelând la „criteriul axiologic” in evocarea cafenelelor bucurestene, pentru că „fiecare  și-a avut personalitatea ei, conferită de clienti, constituind, o vreme, reper pentru definirea orașului. Pe urmă a dispărut. Motivele tragerii obloanelor au fost, totdeauna, extraculturale (…) Condeiul bine inspirat al Mariei-Magdalena Ioniţă face să se perinde prin fața noastră frumuseți din trecut, stârnindu-ne o nostalgie adâncă pentru 'ce a fost odată'. E un lucru bun. Emoția sensibilizează si ne va face, poate, mai atenți în a ne apăra valorile patrimoniale ale orașului”.

Lumea cafenelelor din micul Paris este un univers în sine. Așa cum spune Gheorghe Crutzescu, pe care autoarea îl citează: „Mă gândesc la domnii de la Capșa ca la niște oameni fericiți, care vorbeau de cai, de femei și de vinuri cu foarte multă seriozitate și care trăiau într-o lume restrânsă și stilizată... Erau, înainte de toate, amanți, purtau melon cenușiu, monoclu și pantaloni pepita, aveau o floare la butonieră, și nu vorbeau decât franțuzește. Am cunoscut pe cei mai mulți dintr-înșii în tinerețea mea. Erau însă atunci domni bătrâni, liniștiți, și aveau necazuri și boală de ficat ca toată lumea. Azi au murit, cred, toți, împreună cu politețea, veselia dezinteresată, nepăsarea și leul-aur”. Acest paragraf ar putea fi descrierea nu numai a clienților cafenelelor bucureștene de altădată, dar și a unei Românii, care a trăit anotimpul solar al tinereții și libertății, pentru a se cufunda vreme de cincizeci de ani (și poate mai mult) în noaptea adâncă a dictaturii, a valorilor false și a bolilor morale care au măcinat-o. Cafenelele din micul Paris rămân mărturia acelui timp irepetabil din istoria unei națiuni.

• Plusuri

  Documentele fotografice de excepție care ne familiarizează cu atmosfera cafenelelor bucureștene și ne oferă un support vizual important.
  Stilul narativ frumos, clar, cu un ton de poveste spusă la gura sobei.

• Recomandari

  O carte-album despre istoria noastră și eleganța unui trecut de care putem fi mândri.