Titlu: Făuritorul de lacrimi
Autor: Erin Doom
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2022
Traducere: Bianca Paulevici
Numar pagini: 656
ISBN: 978-606-33-9661-8

Făuritorul de lacrimi, din câte știu, a început drept o carte scrisă pe platforma Wattpad, și aș spune că, cel puțin din perspectiva mea de cititor care nu prea le are cu acest gen de cărți, ar fi trebuit să rămână acolo.

De ce spun asta? Pentru că, în esență, acest roman nu mi-a plăcut mai deloc, în primul rând pentru că nu am simțit că autoarea ar fi pus suflet în ce a scris. Serios! Personaje lipsite de evoluție, acțiune redundantă, și peste 600 de pagini în care nu prea se întâmplă nimic. Dar nimic! Bun, putem vedea o încercare de a sensibiliza acțiunea și ideea din spatele ei, dar doar mici crâmpeie se fac resimțite de-a lungul a peste 600 de pagini. Și nu că s-ar citi ușor, ci ajungi să fii plictisit la maximum de fragmentele și scenele pe care pare că le-ai mai citit cu 2-3 capitole în urmă.

Există cărți care... trebuie citite la momentul potrivit, bănuiesc. Ale căror lectură este destinată unei anumite categorii de vârstă, unui anumit tip de cititori. Știu asta! Prin urmare, poate că pe la 12-15 ani mi-ar fi plăcut această carte, dar, la vârsta pe care o am, n-a fost să fie – cred că aș fi puțin în afara „limitei de vârstă”.

Acțiunea se concentrează în jurul personajelor Nica și Rigel, doi copii care sunt adoptați într-o familie nouă. Ne dăm seama încă de la început că cei doi nu prea se înghit – el, mai mult, pentru că „vrea s-o protejeze” pe Nica de el însuși.

Vorbim de mai bine de 600 de pagini în care avem parte de aceeași dinamică, de același scenariu, de aceleași fraze pe alocuri lipsite de sens și total artificiale (nu cred că cineva comunică în felul acesta în mod normal), astfel încât ajungi să simți că privești o telenovelă cu buget redus.

Nu mă înțelegeți greșit, consider că această carte are publicul ei, și sunt sigur de asta. O dovadă clară este rating-ul mărișor de pe Goodreads. Doar că, în cazul meu, n-a fost să fie. Lecturile adolescentine nu mă încântă și nu îmi satisfac nevoile de cititor.

Tendința mea a fost de a analiza cartea mai ales din perspectiva personajelor. În Făuritorul de lacrimi, am avut surpriza de a descoperi personaje seci, liniare, superficiale, care nu evoluează deloc.

Cred că o problemă majoră a cărții este faptul că a apărut pe Wattpad, unde de obicei scriitorii tind să scoată capitole pe bandă rulantă. Fiindcă cititorii o cer. Prin urmare, nu au la dispoziție timpul necesar pentru a medita asupra a ceea ce au scris, pentru a retușa, pentru a modifica și a da o anumită formă cărții. Așadar, poate că e normal să se repete foarte des anumite lucruri, anumite scene, fraze, descrieri. Drame inutile, o relație toxică foarte superficială, copilării, lucruri fără substrat: pentru mine, asta nu-i rețeta succesului.

Cu riscul de a mă repeta, vreau să menționez că această carte este foarte apreciată, însă, tind să cred, de categoria avizată de public. Adică adolescenți. Da, este o carte pentru adolescenți, care are adolescenți în ea, și sigur se adresează lor.

Nu știu ce-ar înțelege din ea – adică ce ar avea de „învățat”, dar știu că nu toate cărțile își propun să ne învețe lucruri. Unele pur și simplu ar trebui citite doar pentru relaxare. Și romanul lui Erin Doom, dacă alegi să nu fii critic, este un roman relaxant. Din perspectiva unui adolescent, repet.

Text scris de Andrei Cioată.

• Plusuri

  O lectură ușoară.

• Minusuri

  Personaje superficiale, deloc convingătoare, acțiune redundantă, repetiția anumitor scene și fraze.

• Recomandari

  A se citi dacă sunteți în căutarea unei lecturi ușoare.