Leii Siciliei
Scris de Andreea Chebac • 13 October 2020 • in categoria Roman istoric
Autor: Stefania Auci
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2020
Traducere: Emanuel Botezatu
Numar pagini: 624
ISBN: 978-606-43-0682-1
Cu ceva ani în urmă am citit „Ghepardul” lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, o carte care m-a cucerit prin atmosfera atât de italiană, de sofisticată, dar totuși așa de coruptă, ca un amestec între un parfum ușor și un miros de aer stătut. Așadar, atunci când am aflat (recunosc că nu-mi mai amintesc de unde) că romanul „Leii Siciliei” de Stefania Auci promite desfătări similare, a fost factorul decisiv pentru a începe lectura.
Și trebuie să vă mărturisesc că așteptările nu mi-au fost înșelate. Deși se aseamănă cu volumul lui Lampedusa doar prin spațiul în care este situat - mereu încântătoarea Italie - și prin faptul că acțiunea cărții acoperă mai multe generații ale aceleiași familii, „Leii Siciliei” s-a dovedit o lectură captivantă și fresh, un loc perfect de evadare din apartamentul meu din Berceni. ;)
Familia Florio își duce viața într-un sat micuț, unde singura sursă de venit este pescuitul, iar „rosturile” oamenilor nu se schimbă generație după generație. Nimeni nu face pași mari în față sau în spate pe foarte săraca scară socială a comunității. Fiecare își are locul lui în viață, trebuie doar să te naști și să umpli acest loc, ca apoi moștenitorii tăi să îl preia atunci când le-o veni rândul.
Însă această viață fără zbateri prea mari, dar și fără satisfacții mărețe este prea puțin pestru frații Florio. Paolo și Ignazio decid să se smulgă din decorul pastoral și să ia cu asalt Palermo, un oraș în plină dezvoltare, un nod al legăturilor comerciale și un loc unde se găsesc clienți de soi pentru negoțul lor. Palermo secolului al XIX-lea îi întâmpină cu întreaga forfotă specifică orașului-perlă al Siciliei, cu blazoane aflate pe aceleași palazzi de secole, și locuitori deschiși spre inovațiile Europei, toate extrem de bine documentate de autoare care reușește să redea spiritul locului și al vremurilor.
Ambiția și munca lor vor da roade și în scurt timp numele le va fi cunoscut chiar și printre nobilii orașului. Dar e asta suficient pentru a fi acceptați ca egali ai orășenilor? Poate că averea Casei Florio o depășește pe a unor familii de sânge albastru, dar palermitanii nu pot uita că banii lor sunt noi și încă miros a sudoare.
Sacrificiile făcute pentru bunăstarea familiei devin o responsabilitate trecută pe umerii lui Vincenzo, fiul lui Paolo, și a doua generație de Florio care s-a ridicat de la statutul de țăran. Cu multă energie, dar și spirit practic, acest bărbat aprig și încăpățânat, simte că are datoria să ducă și mai departe afacerile familiei. El cucerește cu forța ceea ce nu poate obține de bună voie, având mereu în minte un loc mai bun unde vrea să ajungă și pe care nimeni să nu i-l conteste.
Dar în marșul forțat spre o viață îndestulătoare al bărbaților din familia Florio, recipientul fragil al dragostei se lovește de piatra dură a comerțului. Fie că vorbim despre casnicia ratată a lui Paolo cu Giuseppina, despre dragostea neîmpărtășită a lui Ignazio sau de optuzitatea sentimentală pe care o îmbrățișează Vincenzo, iubirea pur și simplu nu se numără printre prioritățile lor. Fie nu știu să o cultive, să o ceară sau chiar să o recunoască.
Viețile personajelor construite de Stefania Auci pot fi tumultoase precum valurile mării care se sparg pe faleza din Palermo, sau liniștite precum apusul soarelui peste o livadă de portocali, dar nu te pot lăsa indiferent. Cartea te poartă într-o călătorie parfumată, printre palate de piatră și negustori gălăgioși, pe străduțe înguste sau în piazzete umbroase. Un roman care îți oferă multe plăceri fără să le ascundă, pe care nu ai nevoie să-l gândești îndelung pentru a-l savura, este ca o gelato bine făcută, ca o piersică în pârg, ca un vin perfect echilibrat...