Titlu: Mirajul fericirii
Autor: Walker Percy
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Cătălina Antonia Stoenescu
Numar pagini: 240
ISBN: 978-973-46-2785-1

„Aici, unde fericirea costă atât de puțin.”

Mi-a fost destul de greu să mă apuc de cartea lui Water Percy și încă și mai greu să o termin în ciuda dimensiunilor modeste. Încă din primele capitole suntem poftiți în viața lui Jack „Binx” Bolling unde vorbăria și modul în care-și prezintă aproape ca la inventar obiceiurile zilnice creează o atmosferă apăsătoare, pentru că nu știi dacă e cazul să-i plângi de milă personajului ce pare mistuit de un gol interior pe care nu-l poate umple și în care aruncă la întâmplare experiențe felurite în încercarea de a acoperi lipsa de sens a existenței sale sau pur și simplu să citești mai departe, fiind atent la orice semn care ar putea trăda nașterea unui erou pus pe fapte mărețe. Dar din păcate nu e cazul.

La aproape 30 de ani, Binx este un broker de succes, avut, cu o mașină bună și cu suficient succes la femei încât să-și permită să treacă granița dintre personal și profesional și să înceapă o serie de relații cu secretarele sale. În ciuda aparențelor, care nu lasă la prima vedere senzația că i-ar lipsi ceva personajului nostru, acesta se află într-o perpetuă cercetare a sinelui și a găsirii fericirii care să adoarmă monștri născuți din experiența celui de-al Doilea Război Mondial și să-l facă să uite de problemele familiale.

Problemelor personale situate în prim plan li se adaugă și imaginea Sudului american aflat în decădere, din care se distinge portretul animat al New Orleansului prins în febra festivalului de Mardi Gras.

În opoziție cu Bolling stă Kate, verișoara acestuia, o „acrobată” ce merge încet pe o sârmă închipuită sub care se află atât viața tihnită spre care este împinsă de către mama vitregă cât și evadarea din lumea căreia îi aparține. Ea se apropie cel mai mult de idealul feminin neexprimat al personajului principal întrucât aceasta pare desprinsă din unul dintre filmele pe care acesta le savurează atât de des la cinematograful din Gentilly.

Ceea ce obosește în acest roman este totodată salvarea sa deoarece stilul oral șterge orice urmă de ipocrizie pentru soarta umană și lasă loc personajelor să vorbească întocmai ca în mediul din care provin, trasând granițe clare de clasă socială sau aspirații în viață.

Într-un final am înțeles că intenția lui Percy e să nu arate totul ci să-și oblige cititorul să deslușească sensurile de dincolo de vorbe, de pauze sau de gesturi și să afle de fapt cum sunt personajele sale și ce le animă.

Concluzia e una semifavorabilă întrucât deși nu m-a prins stilul în care este scris romanul, am apreciat că nu mi s-a dat totul mură-n gură și am putut să trag propriile concluzii cu privire la personajele care populează „Mirajul Fericirii”.

• Plusuri

  Modul în care sunt construite personajele și felul în care acestea se prezintă.

• Minusuri

  Vorbăria care obosește pe alocuri cu multitudinea de detalii inutile.

• Recomandari

  Celor ce își doresc o împletire a psihologiei aparținând curentului existențialist cu literatura postbelică.