bookblog.ro

Jocul de-a șoarecele și pisica

Scris de • 9 February 2018 • in categoria

Titlu: Jocul supraviețuirii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2017
Traducere:
Numar pagini: 282

Nu prea știu cum să încep. Să încep să povestesc despre carte, care ar putea fi foarte ușor rezumată în două sau trei fraze, sau să povestesc despre zecile de filme de acțiune pe care le-am vizionat de-a lungul timpului și care tratează subiecte asemănătoare? Mai bine să încep cu cartea, pentru că blogul pentru care scriu această recenzie se numește Bookblog, nu Filmblog, nu? Păi, treaba stă cam așa: Joan, o tipă de vreo patruzeci de ani, se află la grădina zoologică alături de fiul ei, Lincoln, un băiețel foarte cuminte și ascultător și curios (exact ce nu este băiețelul meu, mai puțin partea legată de curiozitate), în vârstă de patru ani, când, în timp ce se îndreptau spre ieșire, pentru că se termina programul pentru public, doi demenți înarmați cu puști și pistoale încep să tragă la întâmplare în mulțime.

Numai că, vedeți voi, Gin Phillips n-o ia pe cărările bătătorite de atâtea și-atâtea generații de scriitori, lăsând poliția sau S.W.A.T.-ul sau pe John McClane, alias Bruce Willis, să intervină, ci o lasă pe Joan să-și salveze frumușel băiețelul. Așa că senzaționalismul (și lipsa de realism) este lăsată deoparte și începe unul dintre cele mai interesante jocuri de-a șoarecele și pisica pe care l-am văzut vreodată. Doar că gheare și colți au doar ucigașii cei demenți, fiind înarmați și neavând nimic de pierdut, în timp ce mămica înarmată doar cu un telefon mobil și câțiva supereroi de jucărie, plus un băiețel greu ca un bolovan atârnat de gâtul ei, are totul de pierdut.

Tema maternității este tema principală a cărții. Nu degeaba povestea din Jocul supravieţuirii se ocupă de salvarea celei mai prețioase ființe pentru o mamă: copilul ei. Din fericire, Joan este o eroină care nu vrea decât să-și salveze copilul, iar pentru asta ar face orice i-ar sta în puteri, inclusiv să se sacrifice, nu ca o altă mămică surprinsă împreună cu bebelușul de furia ucigașă a celor doi psihopați, care-și abandonează sugarul într-un tomberon. La prima vedere, gestul ei este pur și simplu revoltător, și același lucru îl crede și Joan, care-l găsește pe bebeluș, dar, oare, ea nu-l lăsase în cel mai perfect loc din toată grădina zoologică, în dreptul unor boxe din care răsuna o muzică asurzitoare, pentru ca ucigașii să nu-i audă plânsetele? Ceva la care să reflecteze cititorii, desigur.

În fine, că iar divaghez... Treaba stă în felul următor: nu avem de-a face cu polițiști eroi și nici cu vreun veteran întors din Afganistan care știe și cinci genuri de arte marțiale și-i salvează pe toți cei din grădina zoologică. Și nici acțiunea n-o ia razna, așa cum mi-am imaginat eu prima oară când am văzut coperta cărții și am citit în diagonală sinopsisul, cum că voi citi despre o mamă urmărită de-a lungul și de-a latul lumii de un soț abuziv sau de o clică de ucigași psihopați pentru a preleva organele fiului ei. Nu, este pur și simplu despre faptele eroice și stăpânirea de sine și rezistența psihică și fizică ale unei mame dispuse chiar să facă sacrificiul suprem pentru a-și menține fiul în viață (și, doar dacă se poate, și pe ea însăși) până la venirea celor în măsură să li se opună unor tipi aflați pe o poziție de forță net superioară. Mai departe... citiți povestea. S-ar putea să vă surprindă. Plăcut sau neplăcut, depinde de gustul fiecăruia, de dispoziție și așa mai departe.

  • Plusuri

    O poveste despre supraviețuire, spirit de sacrificiu și dragostea de mamă ce pare capabilă de fapte incredibile (nu vă gândiți la ridicarea unei mașini căzute peste fiul ei, nici chiar așa) pentru a-și salva copilul de furia dementă a unor ucigași nemiloși, ale căror fapte sunt imposibil de înțeles. Realismul și logica faptelor unei femei care este împinsă spre limita rezistenței fizice și psihice sunt demne de un manual de cum trebuie să te comporți atunci când te trezești din senin sub o ploaie de gloanțe. Tensiunea ajunge de multe ori la cote alarmante, iar pasajele cu gândurile lui Joan despre copilul ei și ce anume o face să-l iubească atât de mult sunt înduioșătoare.

  • Minusuri

    Să vedem: Joan constată că ucigașii au început să tragă în jur de ora 5:30 după-amiaza, iar polițiștii reușesc și ei să intervină în jur de ora opt seara. Păi în ritmul ăsta, ucigașii ar fi reușit să rupă și frunzele din toți copacii din grădina zoologică și să se îmbrace cu ele și să dispară tocmai în Alaska, nu numai să măcelărească pe toată lumea, la grămadă cu o parte din animale, așa, ca pentru distracție (ceea ce se și întâmplă – la animale mă refer). Acțiunea înaintează în pași de melc, iar întorsătura de situație din final era să mă facă să-i dau între o stea și două stele de furie. Noroc că... am reflectat mai bine (am început să nu mai suport senzaționalismul – deși în cazul acesta n-a fost cazul de-a lungul a 265 de pagini, doar spre final a vrut autoarea să șocheze nițel) și m-am calmat.

  • Recomandari

    Cui vrea să citească o poveste care se târăște molcom, dar implacabil, către un deznodământ aproape previzibil. Cui vrea să citească despre faptele eroice ale unei mame aflate în fața unei situații critice, când supraviețuirea unicului său copil depinde doar de ea.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Cursa de 48 de ore

Copyright ©2011 Bookblog.ro