Titlu: Suleyman Magnificul și Sultana Hurrem
Autor: Erhan Afyoncu
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Leila Unal
Numar pagini: 222
ISBN: 978-973-135-773-7

„Perioada în care a domnit Suleyman Magnificul a fost atât de strălucită, încât cei care au scris o serie de reforme în secolul al XVII-lea, în anii de decădere ai Imperiului Otoman, au pomenit de aceasta ca „epoca de aur” la care ar trebui să se reîntoarcă. Perioada de domnie a lui Suleyman a fost impresionantă din toate punctele de vedere. Atât marile cuceriri și modelarea lumii de către imperiu ca o superputere, cât și faptul că pentru întâia oară o favorită din harem a sultanului, Hurrem, a jucat un rol activ, toate s-au petrecut în această perioadă. O seamă de șeici au fost spânzurați pentru ideile lor. Chiar dacă atunci când a preluat tronul, Suleyman nu a întâmpinat probleme, pentru că era singurul copil, și-a ucis de-a lungul sultanatului doi fii și șase nepoți.”

Imaginea pe care o au în acest moment românii despre Suleyman Magnificul și despre Sultana Hurrem a fost creată, cel mai probabil, de serialul regizorilor turci Yagmur Taylan și Durul Taylan. Acuratețea istorică este însă ușor neglijată în acest serial, pentru că se dorește să se pună mai mult accentul pe iubirea dintre cei doi, precum și pe toate intrigile telenoveliste pe care personajele le țes pentru a-și atinge scopurile, mai mult sau mai puțin legitime.

Adevărul istoric nu este cu mult mai diferit și nici mai prozaic, însă este foarte adevărat că ar depăși aria pe care un serial de televiziune o acoperă de obicei. Există câteva discrepanțe, apărute probabil din necesități scenaristice, iar Erhan Afyoncu, Profesor la Facultatea de Științe și Literatură din cadrul Universității Marmara a încercat, prin cartea lui, să separe miturile de adevărul istoric din timpul domniei celui mai apreciat dintre sultanii Imperiului Otoman. Pentru a evita abordarea ne-științifică a acestei perioade, Erhan Afyoncu a separat cartea în două părți, una despre Padișah, iar cealaltă despre Sultana lui. În prima parte, într-un mod extrem de succint, expeditiv chiar, autorul prezintă viața lui Suleyman, de la naștere până la moarte, punctând cele mai importante evenimente, precum urcarea pe tron, întâlnirea cu Sultana Hurrem, cele 13 campanii, uciderea prietenului său din copilărie, Makbul Ibrahim Pașa sau a copiilor săi, Mustafa și Baiazid. Moartea lui Suleyman Magnificul a fost secret de stat pentru o perioadă, deoarece anunțarea evenimentului într-un moment inoportun, ar fi periclitat integritatea Imperiului Otoman. Erhan Afyoncu surprinde foarte bine acest moment, oferindu-i importanța cuvenită.

„Deși una dintre cele mai glorioase perioade din istoria Imperiului Otoman, domnia sultanului Suleyman, pe cât a fost de strălucitoare din punct de vedere militar și politic, pe atât a fost de comentată din cauza intrigilor și a scandalurilor.” Serialul pomenit se axează, după cum spuneam, tocmai pe acest aspect controversat al domniei. Erhan Afyoncu însă prezintă practic fiecare eveniment major, împreună cu istoria persoanelor implicate în el, într-o succesiune de mici lecții de istorie, care pot deveni ele însele cărți de sine stătătoare. Spre exemplu, capitolul Uciderea prințului Mustafa prezintă în puțin peste 10 pagini, povestea celui mai mare dintre cei cinci fii ai Padișahului, care nici înainte și nici după acest capitol nu mai este pomenit. Intriga este surprinzătoare, chiar dacă o destul de mare pondere în soarta lui Mustafa o are și întâmplarea, ca de altfel în mai toate evenimentele prezentate în carte. Aproape la fel se întâmplă și cu celălalt prinț, Baiazid, care și el apare doar sporadic în carte până în capitolele în care sunt prezentate premisele executării lui și a celor 4 fii ai săi.

Deși subiectul tratat este monumental, cartea de față este de mici dimensiuni, totul fiind relatat succint. Ceea ce reușește să facă însă, este să popularizeze un subiect magistral – care deja este popular – al istoriei universale, punând mai mult accentul pe implicațiile politice din acea vreme ale domniei lui Suleyman Magnificul. Este o lectură necesară tuturor celor care doresc să cunoască istoria acelei perioade, indiferent că este vorba despre istoria vreunui stat european sau a unuia asiatic, sau chiar istoria Turciei. Practic influența Padișahului a fost atât de mare, încât a acoperit geografic ambele continente.

A doua parte a cărții, Sultana Hurrem, prezintă perioada domniei marelui Padișah din perspectiva intrigilor interne țesute de consoarta sa. Viziunea pe care a avut-o Suleyman Magnificul a fost pe alocuri completată, pe alocuri schilodită de interesele sultanei în ce-i privea pe fiii săi, (mai tineri decât cei ai Sultanei Mhidevran, pe care o va alunga de la curte). Deși, în general, inteligenta Sultană Hurrem ia decizii și acționează în beneficiul Imperiului Otoman, câteva dintre interesele sale au determinat-o să facă lucruri ce vor avea un profund efect negativ asupra mărețului imperiu. Nu se pune la îndoială faptul că, dacă Şehzade Mustafa, prințul moștenitor și fiu al lui Suleyman Magnificul și al Sultanei Mhidevran, ar fi succedat la tron tatălui său, alta ar fi fost acum istoria lumii. Probabil că întreaga Europă ar fi fost cucerită de armata turcă, aceasta idolatrizându-l pe prinț. Interesul Sultanei Hurrem însă, era să-l înlăture pe Mustafa pentru a-i oferi unuia dintre fiii săi – în special favoritului, Selim II – dreptul la moștenirea tronului.

• Plusuri

  Suleyman Magnificul și Sultana Hurrem este o carte care face lumină într-o epocă istorică extrem de complicată.

• Minusuri

  Un subiect atât de vast ar trebui tratat într-o carte de cel puțin cinci ori mai voluminoasă. Practic fiecare capitol ar merita o carte separată. Unele probleme sunt prezentate atât de succint, încât sunt la limita înțelegerii, în special pentru cei ce nu cunosc bine istoria Imperiului Otoman și a Orientului Mijlociu.

• Recomandari

  Recomand cartea celor interesați de istoria Imperiului Otoman sau a lui Suleyman Magnificul, cu mențiunea că după ce va fi citită, subiectul va trebui aprofundat prin lecturi suplimentare.