bookblog.ro

Inimă de mamă. O lecţie despre devotament şi curaj

Scris de • 14 November 2018 • in categoria

Titlu: Numai cu fiica mea
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2018
Traducere:
Numar pagini: 416
ISBN: 978-973-46-7115-1
Cumpara cartea

Istoria fiecărui om este o cronică a evenimentelor pe care le trăieşte la instensitate maximă. De regulă, emoţia negativă, tristeţea, durerea sunt cele care dictează cele mai profunde naraţiuni, or anume aceste simţăminte sunt cele care modelează spiritul uman, lăsând cele mai adânci urme. Astăzi a venit rândul să scriu despre o carte document, o mărturie a unei incomensurabile dureri şi a unei nelinişti care nu ar putea lăsa indiferentă niciun cititor. Este vorba de volumul Numai cu fiica mea, semnat de către Betty Mahmoody. Originară din America, autoarea a traversat drama unei femei aflate într-un mariaj mixt nereuşit. Cu un soţ tiran, educat în stricteţea religiei şiitei, aceasta se vede prinsă într-o capcană împreună cu fiica sa Mahtob.

Volumul este aidoma unui jurnal de simţăminte, un carneţel în care Betty scrie cu adâncime fiecare moment pe care îl retrăieşte, fiecare clipă din care iese rănită sau mândră, fiecare înfrângere, dar şi fiecare victorie. Aşa se face că naraţiunea ei, care are ceva din stilul observaţiei jurnalistice, nu poate lăsa indiferentă nici un cititor. Au fost clipe în care am avut senzația că îi sunt alături, că observ mişcările sale haotice, dezordonate. Am avut, de-a lungul lecturi, emoţii contradictorii, clipe în care am urât naratoarea pentru naivitatea sa, pentru ingenuitatea cu care a nimerit în gura lupului, alteori am compătimit figura tiranului, care se pare că nici în mijlocul junglei americane nu a avut tăria de a scăpa de prejudecăţile religioase cu care a fost educat.

Aşa se face că naraţiunea profilează perfect conduita societăţii iraniene, dar mai ales scoate în evidenţă modificările substanţiale aduse de Revoluţia fanatică din secolul trecut, când Ayatollahul Ruhollah Musavi Khomeini a preluat forţat puterea. Observăm transformările radicale din mediul intelectual al Iranului, când oamenii cu studii în Occident sunt transformaţi în victime ale regimului dictatorial. Descrierile efectuate de Betty Mahmoody sunt pe cât de încărcate emoţional, pe atât de relevante ca document, deoarece sunt o detaliere reuşită a traiului într-un stat devenit brusc autocrat.

Observăm din naraţiunea sa cât de mult au de suferit femeile şi cât de predispuse sunt să devină victime ale propriilor soţi. Acestea îşi acceptă voit destinul şi, deşi multe dintre ele sunt cumva de altă pregătire intelectuală, nu se sfiiesc să creadă orbeşte în figura masculină existentă în casele şi ţara lor. Practic, volumul Numai cu fiica mea este dincolo de istoria tulburătoare şi o introspecţie acidă asupra efectelor nefaste ale fanatismului religios, care a afectat ani de-a rândul societăţile de tip închis.

Îmi vine greu să scriu prea multe despre această carte, iar motivul este mai mult decât banal. Pur şi simplu, nu mi-aş dori să vă povestesc firul narativ, mai ales pentru că acesta are cu atât de multe răsturnări de situaţie încât un cuvânt în plus ar putea divulga prea mult din intrigă. Recomand cartea mai ales celor care preferă scrierile inspirate din realitate, bazate pe fapte trăite şi simţite. Este genul de carte pe care nu o poţi citi prea repede, deoarece are o încărcătură emoţională deosebită, care se aşează cumva greu pe suflet. Dar merită citită. Va fi o explozie de trăiri pentru un cititor erudit şi totodată va menţine o tensiune firească până la finalul lecturii.

  • Plusuri

    Un subiect acut.
    Reprezentarea detaliată a imaginii feminine în societatea de tip închis.
    Emoţii intense şi apropiate de cititor.

Categorie: | Autor: | Editura:



Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Am citit și această carte și urmarea ei cu sufletul la gura

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro