bookblog.ro

În căutare

Scris de • 4 October 2016 • in categoria

Titlu: Un bob de grâu
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2016
Traducere:
Numar pagini: 288
ISBN: 978-973-46-5014-9

„Nu, Gikonyo. Oamenii încearcă să șteargă lucrurile, dar nu pot. Lucrurile nu sunt așa de simple. Ce s-a petrecut între noi e prea mult ca să treacă doar cu câteva cuvinte. Trebuie să vorbim, să ne deschidem inimile, să le cercetăm și apoi să plănuim îm-preună viitorul pe care îl vrem.”

Recunosc că mi-a fost greu să citesc acest roman. Am întârziat predarea recenziei de două ori. L-am perceput ca fiind destul de trist, iar soarele, lumina de toamnă și contextul general al vieții mele îl respingeau cu înverșunare. Nu este primul și nici ultimul roman traversat de o puternică undă de durere pe care îl citesc sau îl voi citi. Uneori, am chiar o predilecție spre așa ceva. În ciuda acestor aspecte, nu pot, totuși, să-i contest valoarea.

Despre Ngugi wa Thiong’o am aflat două lucruri care mi-au atras atenția în mod deosebit, absolventă de litere fiind și pasionată de felul în care limba folosită în literatură inflențează percepția noastră asupra subiectului prezentat. Primul este acela că una dintre cele mai puternice carți pe care Ngugi le-a scris este „Decolonizing the Mind: The Poitics of Langauage in Africa Literature”. Celălalt aspect este credința lui confrom căreia procesul teatral trebuie eliberat de convențiile sistemului educațional burghez prin participarea activă și spontană a publicului la reprezentația teatrală. Thiong’o a lănsat un proiect în acest scop care avea ca intenție demisificarea procesului teatral. Necesitatea unei asemena acțiuni are la bază teoria conform căreia rolul pasiv al publicului în fața activității starurilor ce nasc admirație încurajează pasiviatea și în viața de zi cu zi.

Deși foarte bine primit de public, proiectul a fost închis de către autoritățile kenyene la șase săptămâni de la deschidere, iar Thiong’o a fost încarcerat mai bine de un an, până când Amnesty International a ajutat la eliberarea sa. Retras în Stalele Unite, Ngugi wa Thiong’o a predat la Yale University câțiva ani, apoi a fost profesor la New York Univerity și la Universitatea din California.

Această voce puternică a creat romanul a cărei acțiune se petrece în timpul luptei pentru independența și eliberarea Kenyei. Împletind mitul cu realitatea pentru a contura identitatea culturală și națională a personajelor și pentru a le conferi forță, dar și pentru a aminti de o tradiție orală specifică popoarelor africane, Un bob de grâu devine mai mult decât o poveste, devine o realitate palpabilă, ca o cronică. În această cronică am trăit dilema morală urmată de sentimetul de vinovăție al lui Mugo.

Acesta este inițial văzut ca un erou al satului pentru că a condus greva foamei în lagărul în care a fost închis și a încerat să salveze o femeie însărcinată de la a fi omorâtă în bătaie de către un gardian. Am simțit curajul și revolata, împletite cu nevoia lui Kihika de a acționa. Am înțeles umilința și sfidarea lui Karanja pentru a fi suspectat a fi trădătorul care a provocat moartea lui Kihika și l-am urât din suflet pe John Thompson ca reprezentant al autorității opresive. Dar cel mai intens am trăit dragostea și durerea dintre Gikonyo și Mumbi, sora lui Kihika. Iat-o născându-se din perspectiva lui:

„- A fost ca și când m-aș fi născut din nou, își aminti el, în prezența lui Mugo, vorbind cu o voce joasă, egală, căutând cuvântul care să cuprindă realitatea experienței sale.
Focul din vatra mărginită de trei pietre se stingea, lasând în urmă doar o licărire slabă; lampa cu ulei pâlpâia, aruncând umbre în colțuri, fără a lumina bine fețele lui Mugo și Gikonyo.
- M-am simțit întreg, renăscut… Făcusem dragoste cu multe femei, dar niciodată nu mă simțisem așa.
Se opri, încurcat, ca și cum, deodată, cuvintele l-ar fi ocolit. Își ridică încet mâna dreaptă de pe genunchi, cu degetele ușor depărtate, apoi o lăsă să cadă la loc, în aceeași poziție.
- Înainte nu eram nimic. Acum eram bărbat. În perioada scurtă cât am fost căsătoriți, Mumbi m-a făcut să simt că totul era important… am descoperit dintr-o dată… nu, era ca și cum aș fi făcut un legământ cu Dumnezeu, să fiu fericit. Cum să spun? Am luat femeia în brațe - știi cum e tulpina de bananier? Am desfăcut strat după strat și am pus mâna, mâna mea care tremura, și am atins Kiana ce stătea încolăcită înăuntru. Descopeream în fiecare zi altă Mumbi. Ne aventuram împreună în pădure. Și nu-mi era teamă de întuneric…”

Vă recomand cu căldură acest roman care vorbește despre nevoia de recuperare a identității culturale, naționale și de gen, de regăsirea ei și de a trăi această identitate în toată deplinătatea ei.

  • Plusuri

    Stilul, atmosfera care se creează.

  • Minusuri

    Numele personajelor care sunt greu de urmărit și de reținut la început.

    Referirile la mituri și credințe greu accesibile neinițiaților în cultura africană.

  • Recomandari

    Iubitorilor de subtil, de poezie, de istorie, de noi descoperiri, de curaj.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Cazul Jane Eyre - Jasper Fforde

Copyright ©2011 Bookblog.ro