Titlu: Depresia. Evadare din infern
Autor: Sorin Ene
Rating:
Editura: Herald
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 192
ISBN: 978-973-111-241-1

The silence depressed me. It wasn't the silence of silence. It was my own silence.
― Sylvia Plath, The Bell Jar

Undeva există un tărâm sumbru, cu o populație care crește îngrijorător. Acolo soarele e prea ostenit ca să mai suie la cer, iar pe tron tristețea șade încremenită într-un perpetuu ieri. Locuitorii sunt toți niște suflete chinuite, găleți care dau peste, de-atâta durere cărată în ele, amintiri deformate, emoții ce umblă desculțe, regrete și gânduri deșarte. Abia își mai poartă zilele-n spinare de la un pas la altul. Buzunarele lor s-au golit de speranțe, și-au cheltuit deja simțirea și nu mai au puterea de a-și clădi câte-un mâine și poimâine. Nici măcar un firicel de alinare de care să se-agațe nu găsesc nicăieri. Dar mai ales, să nu care cumva s-avem impresia că cineva viețuieșe de bună voie în acest ținut. Nu, nici vorbă, oricine ar pleca dacă ar avea parte de-o mână întinsă, de un pic de ajutor. Poate cunoști și tu acest ținut, te-ai rătăcit prin el măcar o dată, poate că și acum ești captiv între zidurile lui. În țara Depresiei.

Ne mințin singuri, crezând că bolile fatale ale epocii în care trăim sunt cele precum cancerul/SIDA. Nu întâmplător sau fără consecințe trăim în era vitezei, depresia afectează o persoană din 5, iar rapiditatea cu care trecem de la tristețe la depresie este alarmantă. Și nici măcar nu se cunoaște încă acel factor declanșator al acestei tulburări, vina împărțindu-se între perturbările biochime la nivelul creierului și cauzele psihologice sau sociale. Așa că noi trebuie să purtăm zi de zi această luptă cu noi înșine, sfârtecați de conflictul dintre ceea ce simțim și ce credem, încercând să rezistăm, să nu plonjăm prea mult în extreme. Avem nevoie de ajutor și nu trebuie nici să dramatizăm totul devenind ipohondri, dar nici să negăm că ceva se întâmplă în noi, să ascundem de rușine. Vrem sau nu să recunoaștem, depresia nu mai e o problemă personală atâta timp cât ne afecteză eficiența la locul de muncă sau ne îngreunează relațiile personale.

Majoritatea lucrărilor de psihologie sunt scrise într-un limbaj atât de științific încât, dacă nu ești medic, ți-e greu să le înțelegi și, în cazul acesta, cum ar putea să-ți fie de folos? Desigur, spre încântarea multora, nu este și cazul cărții scrise de Sorin Ene. Ceea ce ni se oferă este o hartă detaliată a țării Depresiei, iar Sorin ne este ghid, însoțindu-ne în această călătorie pentru a avea grijă să nu ne rătăcim prin cotloanele prăfuite și populate de tenebre ale minții umane.

După cum era de așteptat, ca să poți intra în astă țară, trebuie la vamă să dovedești că îndeplinești anumite condiții. Vei fi cu ușurință acceptat dacă mărturisești cu mâna pe inimă că de minim 2 săptămâni privești totul într-o manieră pesimistă, ți-a scăzut intresul și plăcerea față de orice activitate, ai modificări de greutate și probleme cu somnul, ești cam inactiv, obosit fără justificare, ți-e greu să te mai concentrezi/ gândești la ceva, ai sărăcit în idei, dacă ești indecis, lent, te simți neajutorat sau te gândești la moarte.

Autorul vine încă de la primele pagini cu un avertisment în ceea ce privește dificultatea diagnosticării depresiei la bărbați deoarece ei au o capacitate redusă de a conștientiza tristețea și, mai ales, de a o exprima. Ca să nu mai vorbim despre faptul că masculinitatea le afectează disponibilitatea de a cere ajutor, așa că aceștia ajung la veșnicul leac îmbuteliat la sticlă sub denumirea de alcool. Să nu uităm nici de cele două simptome extrem de importante ale episodului depresiv: avoliția (adică lipsa de voință) și anestezia psihică dureroasă (persoana trăiește în mod paradoxal o dureroasă incapacitate de a simți lucrurile ca înainte).

Sorin Ene determină și detaliază în această carte mai multe tipuri de depresie. Dar pentru că nu intenționez să mă lungesc prea mult sau să fac un rezumat precis al acestei lucrări, mă opresc doar asupra depresiei mascate, cea care, din punctul meu de vedere, este cea mai periculoasă, ținând cont că nu poți birui un inamic de a cărui existență nu știi nimic.Toți facem uz de măști în anumite contexte, dar sunt unii oameni, ca aceștia ce suferă de depresie, care le poartă mereu. Ei au cea mai mare nevoie de ajutor pentru că nici măcar nu-și conștientizează problema. Nu vor și nu pot să-și recunoască starea nici măcar atunci când sunt în singurătate.

Dacă v-ați recunoscut în aceste rânduri, nu lăsați depresia să vă roadă sufletul. Nu ezitați să cereți ajutor sau să apelați măcar la cărțile de specialitate care vă pot îndruma pașii pentru a evada din acest infern.

• Plusuri

  Limbajul simplu, precis, cu iz de poveste, transformă o lectură tristă în ceva atrăgător

• Minusuri

  E păcat că o așa prezentare a depresiei pe înțelesul tuturor nu vine însoțită de mai multe sfaturi practice, pentru că lupta pe cont propriu cu depresia consumă enorm de multă energie și rezultatele nu sunt ușor de obținut

• Recomandari

  Pentru că, inevitabil, depresia este una dintre acele stări prin care majoritatea vom trece la un momentat dat, ar fi util ca în fiecare bibliotecă să se găsească măcar o lucrare pe această temă