Titlu: Adevărul și alte minciuni
Autor: Sascha Arango
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Laura Karsch
Numar pagini: 288
ISBN: 978-606-719-555-2

„ Avea un talent deosebit de a lua de la ceilalți ce aveau mai bun și de a căpăta astfel, prin tertipuri, laude și privilegii. Conștiința presupune respect, iar el nu avea nici una, nici alta; durere simțea, probabil, dar nu-l deranja, și de pedeapsă nu se tem decât cei slabi. Henry avea un blindaj invizibil”

Acesta este Henry Hayden la unsprezece ani. O pușlama rămasă orfană, care își terorizează toți colegii din orfelinatul în care-a aterizat. Așa și-l amintește Gisbert Fasch, acum ajuns acrit și ramolit, pe demonul din copilărie devenit între timp autor celebru, soț iubitor, prieten generos și, nimeni nu știe asta, ucigaș nemilos. Și escroc de talie mondială. Pentru că în urmă cu mult timp, pe când era aceeași pușlama din urmă cu mulți ani, doar că mai vârstnică, dăduse peste o minune de femeie, care-l acceptase cu toate defectele sale. Zic minune pentru că noaptea femeia n-are somn și scrie capodopere pe bandă rulantă, pe care le-ar ține încuiate într-un sertar, să nu le vadă lumea, dacă n-ar avea un soț insistent. Până într-o zi, când Henry trimite un manuscris la o editură ce abia se zbate pentru supraviețuire, iar o tinerică ambițioasă de-acolo i-l citește și i-l duce patronului. Rezultatul? Milioane de copii vândute în toată lumea și faima peste noapte.

Pentru Henry, desigur, căci soția sa, Martha, nu vrea să-și asume vreun merit. Așa că totul cade în cârca lui Henry, care doar asta a făcut toată viața: a furat, a păcălit, a înșelat, alunecos ca un șarpe, inteligent și lipsit de scrupule, nemilos, determinat, sărind din pat în pat, profitând de oricine, oricând, oriunde.

Acum are o amantă frumoasă și tânără, pe cea care „i”-a descoperit manuscrisul, locuiește într-un conac de pe un domeniu retras într-un orășel aflat la malul mării și e adulat de toată lumea. Căci toți îi așteaptă cu sufletul la gură următoarea capodoperă. Scrisă de soția sa, firește, căci el nu știe să scrie decât scrisori de mulțumire. Toate bune și frumoase până într-o zi, când amanta îi spune că este însărcinată. Și vrea să păstreze copilul. Iar Henry trebuie să-i spună soției sale că nu o mai iubește, stricând totul. Cel puțin acesta era planul inițial. Dar cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, lucrurile încep s-o ia, încet, dar sigur, razna.

Razna este de fapt un biet eufemism, că nu o să avem de-a face cu câteva farfurii sparte în capul soțului infidel de o soție trădată, care-i oferise totul. Ci de crime, accidente, matrapazlâcuri, înșelătorii, înscenări, o anchete efectuate de-un polițist zelos, care nu crede-n sinucideri, accidente rutiere și maritime, urmăriri de rozătoare prin podul casei și multe alte întâmplări pestrițe. Apropo, episodul în care pescarul sârb, prieten la cataramă cu Henry, pleacă nu se știe unde, ducând în spate un butoi cu șliboviță, și-o ia razna, este pur și simplu antologic.

De fapt, antologică este întreaga poveste, de la episoadele din copilăria lui Henry, al cărui tată bețiv îl croia la fund cu cureaua pentru că făcea pipi în pat, și până la ce se întâmplă acum, trecând prin apartamentul lui Gisbert Fasch, unde o „Miss Wong” îl așteaptă neconsolată pe hainul Fasch, cel care-a făcut o adevărată obsesie din descifrarea misterului care-l înconjoară pe Henry, sau prin viața înăcritei secretare a lui Moreany, patronul editurii care l-a făcut celebru pe Henry, totul e pur și simplu de-un umor debordant, acid, necruțător, cum vreți să-i spuneți.

Aș asemăna romanul cu o poveste imaginată de mintea genială a fraților Coen, cei care au creat atâtea și-atâtea filme minunate. Plecând de la o poveste aparent banală, dar cu personaje de-a dreptul memorabile, se-ajunge la o năstrușnicie de-un umor absurd, care l-ar face invidios și pe Kafka (mai ales la partea de absurd). Cu umorul... Cred că Sascha Arango a patentat un nou stil, ducându-l pe celebrul Frederic Dard, creatorul și mai celebrului comisar San-Antonio, la nivelul următor, adaptat mileniului trei. În rest, numai de bine: personaje memorabile, aventuri absurde, umor nebun. Și un fin maestru al cuvintelor, pe numele său Sascha Arango.

• Plusuri

  Tocmai ce le-am scris mai sus: umor nebun, genial pe alocuri, aventuri absurde și personaje minunat create în nemernicia și ridicolul lor. Sascha Arango a scris o poveste despre care sper că se va vorbi mult timp de-acum încolo și mă bucur că editura Trei ne-a oferit un astfel de roman.

• Minusuri

  Hmmm! Nu prea am ce să-i reproșez, în afară de faptul că parcă uneori ridicolul devine aproape tras de păr. Dar știu că atunci când ceva e să se întâmple, n-ai ce-i face, se va întâmpla. Iar dacă un lucru va putea merge prost, atunci chiar va merge prost.

• Recomandari

  Fanilor poveștilor cu San-Antonio (și eu sunt un fan devotat, am citit vreo treizeci de cărți care-l au în centru pe faimosul comisar și cuceritor francez – era să uit, chipul lui Sascha Arango, din fotografia de pe coperta a treia, mi-a adus aminte de un alt cuceritor celebru, Marcello Mastroiani, să fie oare un semn?). Fanilor poveștilor fraților Joel și Ethan Coen, care vor recunoaște stilul încă de la primele pagini. Și recomand cartea tuturor celor care vor să citească o poveste spumoasă, excelentă.