Dublă fascinație
Scris de Iulia Dromereschi • 13 March 2015 • in categoria Roman istoric
Autor: Vanora Bennett
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Sînziana Mihalache
Numar pagini: 544
ISBN: 978-973-724-495-6
Dubla fascinație se explică prin faptul că rareori mi se întâmplă să găsesc la fel de interesante o carte și pe autorul – în cazul de față, autoarea – acesteia. Totuși, Vanora Bennett și a sa Regină a nimănui au reușit.
Este drept că Bennett mă unsese de multă vreme pe suflet cu o structură ireproșabilă și o proză lipsită de înflorituri superflue, în primul roman al său pe care l-am citit (Regina mătăsurilor, publicat tot la editura ALLFA). Dar numai acum, odată chitită să disec în câteva paragrafe această nouă (pentru mine!) carte, am „săpat” ceva mai adânc în istoria personală a dumneaei.
Vanora Bennett este fascinantă pentru că a studiat limba rusă, și, așa cum am precizat și în cazul Dariei Donțova, autoarele care au afinități lingvistice mă încântă; în calitate de traducătoare și perpetuă studentă, să descopăr literați talentați cu aceleași pasiuni ca mine, este una dintre activitățile mele preferate. Bennett, însă, nu s-a oprit aici, ci a devenit jurnalistă – „din întâmplare”, după cum mărturisește pe pagina personală, Vanora Bennett. Aproape peste noapte, a fost smulsă din „clasicismul muzical” al familie (părinții săi au fost instrumentiști) și aruncată în vâltoarea reportajelor din zonele de conflict.
Ani la rând, a fost reporter în Cambogia, Mozanbic, Angola sau foste state URSS, scriind despre „moarte, distrugere, diamante și maladii” (n.a. pe pagina personală). Odată revenită în Anglia, și-a întemeiat o familie și s-a pornit pe scris cărți. Până în prezent, a publicat, printre altele, patru romane de ficțiune istorică având ca decor Anglia medievală, dar și două romane care se petrec în Rusia. Personal, am reușit să citesc doar două din prima categorie. Unul dintre cele patru nu a fost încă tradus în limba română, dar îl aștept cu interes, fiindcă a fost și cel mai mare succes al său, ajungând pe lista scurtă a premiului Authors’ Club Best First Novel.
Regina nimănui, în original People’s Queen (n.m. traducerea titlului este, ca în multe alte cazuri din industriile creative autohtone, cel puțin discutabilă), a fost publicată la ALLFA în luna noiembrie 2014. Cartea tratează un subiect care continuă să suscite interes – amanta regală – însă dintr-o perspectivă foarte diferită de altele; de alte amante, firește. Alice Perrers, protagonista, este amanta regelui Eduard al III-lea, însă povestea sa ne este prezentată mai degrabă retrospectiv și, deseori, introspectiv.
Cartea ne-o prezintă pe Alice în plin secol paisprezece, în perioada în care regele se afla deja în declin, cu sănătatea șubredă și mintea deteriorată. Pe fondul îndoielilor succesorale caracteristice perioadei medievale, dar și al cumplitului stigmat al ciumei, Alice se trezește prinsă în capcana aparent fără ieșire a statutului câștigat, însă aflat în pericol. Socotindu-și fiecare pas negustorește, este cât pe ce să dea greș în planurile sale, când este salvată – cel puțin temporar – de un prieten neașteptat, nimeni altul decât (acum) faimosul Geoffrey Chaucer.
Acuratețea istorică transpare dintre pagini, dovedind fără tăgadă trecutul de jurnalistă al autoarei. Realismul situației economice aflate în derivă în urma ciumei, dar și a războaielor fără capăt cu Franța, dar și importanța Londrei ca oraș vital al Angliei din perioada respectivă, sunt surprinse economicos, însă sugestiv. Se remarcă, de asemenea, o atenție pe alocuri ușor supărătoare pentru detalii. Este firească pentru o persoană care și-a petrecut un sfert de viață investigând și adunând dovezi, însă poate îngreuna lectura pentru un cititor dezinteresat de aspectele economice, de exemplu.
Cu toate acestea, pentru un pasionat al genului există aspecte care pot dăuna, chiar și superficial, plăcerii lecturii. Chiar dacă personajele secundare sunt caracterizate de manieră credibilă, oferind susținere și credibilitate protagoniștilor, tocmai aceștia doi sunt puternic marcați de lipsa conformității cu realitatea istorică. Drept unic exemplu aș menționa faptul că, în realitate, Alice Perrers a devenit amanta regelui când avea 15 ani, pe când Bennett o prezintă drept o tânără femeie cu trei mariaje „la activ” în momentul când l-a cunoscut pe acesta.
În apărarea autoarei, însă, voi spune că, poate, a dorit să creeze o variantă proprie a realității istorice, și să interpreteze anumite episoade în felul său propriu, original. Recomand citirea cărții ignorând cunoștințele anterioare, cu precădere despre personaje, pentru a savura coloratura locală și dramele ce se desfășoară pe hârtie.
-
Plusuri
Acuratețe descriptivă deosebită, o interpretare personală a realității istorice.
-
Minusuri
Lipsa consistenței protagoniștilor, prin comparație cu „modelele” lor istorice.
-
Recomandari
Pentru pasionații de ficțiune istorică în care partea fictivă joacă un rol preponderent, dar și pentru fanii Philippei Gregory.
Rodica Gavril spune:
23 December 2015 | 8:11 am
Recenzia Iuliei imi aduce aminte cat de mult iubeste ea romanul istoric, mai ales daca in el regalitatea britanica se profileaza pregnant. Si cand autoarea e “de-a ei”, romanul ii place si lectura o stimuleaza, nu poate rezulta decat … o noua invitatie la lectura!