Scris de Pauna Oana • 29 April 2020 • in categoria Lit. contemporana, Proza scurta
Cartea „O dimineață de iubire pură” de Yukio Mishima este o colecție de povestiri scrise de un autor japonez foarte apreciat. Încântător la acest volum este faptul că fiecare narațiune are parcă o viață a sa, de parcă ar fi fost scrisă de un autor diferit, iar acest lucru este cel puțin interesant.
Citind această carte-colecție de narațiuni separate, vei descoperi o stare de liniște, un sentiment infinit de atemporal, intrând într-un spațiu în care timpul pare că ar trece atât de încet că nici nu schimbă viețile oamenilor.
Această scriitură în fond nu este cu nimic mai puțin decât o incursiune în lumea delicată și atât de fascinantă a Japoniei. Băieții și bărbații descriși în carte au o sensibilitate și o capacitate de introspecție, dar mai ales de analiză mult mai mare. De fapt, de cele mai multe ori partea masculină europeană nu este interesată de aceste activități pe care le consideră de ordin feminin și deci inutile sau time consuming pentru ei.
„Surori sau nu, femeile sunt niște monștri.”
În lectură cititorul va fi întâmpinat de un mix de sentimente dintre cele mai variate, care îi vor oferi o experiență inedită. În această lume atât de diferită de a noastră, regulile de politețe și de educație nu sunt doar un produs al școlii sau al familiei, ci sunt adânc înrădăcinate în ADN-ul fiecărui om, lucru care îi face să nu se poată schimba oricât și-ar dori ei înșiși sau alții.
Deși în povestiri vor fi găsite elemente care sugerează o noapte de dragoste sau chiar prima noapte de dragoste ca experiență educațională, totul este abia sugerat. Nu se dau detalii care să ducă un cititor cu gândul la vulgaritate.
„Mi-am dat seama că nu aveam decât nouăsprezece ani și m-a cuprins o bucurie perversă.”
Educația primită, buna creștere, reținerea și abținerea de cele mai multe ori sunt elemente normale, des întâlnite, care transpar până și din scriitura autorului. Modul de a scrie reflectă o mulțime de lucruri despre personaje, deși întâmplările illustrate pot părea banale. Gesturile, gândurile personajelor reflectă fix aceleași lucruri.
În fiecare povestire persistă o senzație de viață lină, fără mari probleme sau dificultăți, ci doar mici conflicte interioare care ori se succed, ori reapar la intervale neregulate. Poate de aceea alți recenzori i-au asemănat stilul cu cel al lui Dostoievski, faimosul autor rus clasic care are cele mai adânci, profunde introspecții și care studiază natura umană cu fascinație în fiecare carte.
„Am simțit că alte buze la înrobiseră pe ale mele.”
Fiecare personaj își trăiește viața ca într-o continuă căutare de răspunsuri la întrebările pe care și le pune singur. Câteodată aceste întrebări aduc o stare de frustrare pentru că nu lasă un personaj să își trăiască viața mulțumit de ceea ce are în prezent și mereu caută mai mult.
Cartea „O dimineață de iubire pură” vorbește despre iubire în general, sub toate formele ei, dar nu oferă neapărat un final fericit. Deși căutarea și dificultățile unei relații de iubire i-ar da cititorului un fel de speranță, până la final totul se năruie mai cu zgomot sau mai liniștit.
O carte care te transportă într-o altă lume datorită culturii atât de bine înrădăcinate în mintea oamenilor, tineri sau nu chiar.
Cei care vor acțiune și suspans nu cred că vor fi prea atrași de acest tip de scriitură.
În timp ce citești, ascultă Love Again (feat. KLAZY). E din serialul coreean „My Holo Love” și mi se pare că te face să intri perfect în atmosferă.
Copyright ©2011 Bookblog.ro
Zina spune:
3 May 2020 | 3:13 pm
Prezentarea m-a făcut să mă gândesc la volumul altui japonez, Yasunari Kawabata, ”Povestiri de ținut în palmă” și, cum acela mi-a plăcut, îl voi căuta și pe acesta.