Titlu: Dialoguri cu Paulo Coelho
Autor: Juan Arias
Rating:
Editura: Philobia
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Mihaela Săcuiu
Numar pagini: 216
ISBN: 978-606-92914-1-2

Dintre paginile acestei cărți se arată un Paulo Coelho încrezător, care a acumulat multe din experiențele avute de-a lungul vieții, un nonconformist și o persoană care nu putea rămâne în mulțime.

Probabil că fanii scriitorului brazilian Paulo Coelho sunt curioși să afle cum este omul din spatele cărților. Trebuie să recunosc că și eu, chiar dacă nu sunt o împătimită a volumelor sale, m-am întrebat uneori cum trebuie să fie persoana care are o asemenea scriitură și o asemenea imagine. Pentru că , indiferent dacă îmi plac sau nu, trebuie să recunosc că volumele lui sunt aparte și că și-a găsit un loc ușor recognoscibil în lumea literară internațională.

Jurnalistul spaniol Juan Arias a făcut o serie de interviuri cu Paulo Coelho în 1998, în casa lui din Rio de Janeiro, aflată pe plaja Copacabana. Întrebările lui s-au îndreptat mai ales spre viața personală a scriitorului care a fost mereu bogată și tumultoasă.

Începând ca un adolescent rebel, Paulo a fost internat de trei ori la ospiciu de către părinții săi. Ulterior a devenit un faimos textier, dar viața lui nu s-a liniștit; a fost închis și torturat, a trecut prin dependența de droguri și a practicat o vreme magia neagră. Prezentul Paulo pare să-și fi găsit echilibrul alături de cea de-a patra soție a sa, Cristina, exorcizând demonii trecutului în munca de scriitor.

Cea mai pregnantă impresie care mi-a rămas despre Paulo Coelho după ce am citit cartea este aceea că există anumiți oameni născuți pentru a face ceva remarcabil cu viața lor, iar el este unul dintre aceștia. A cunoscut succesul și înainte să înceapă să scrie și sunt convinsă că dacă ar fi ales altă cale, ar fi ajuns și acolo în vârf. Este una dintre personalitățile acelea magnetice care dau forță cuvintelor precum „semne”, „soartă” și „destin”.
Și apropos de astfel de cuvinte mari, Coelho pare să găsească o plăcere în a le folosi. Pentru el nu există coincidențe ci doar îndemnuri și semnale. „Semnul este alfabetul pe care-l folosești pentru a vorbi cu sufletul lumii.” (pag. 20)

Al doilea lucru care m-a impresionat în opiniile și povestirile lui Coelho este atitudina sa față de droguri. Ca fost consumator el cunoaște prea bine riscurile aduse de astfel de substanțe și critică majoritatea campaniilor antidrog. Scriitorul explică faptul că nu este eficient să spui că drogurile sunt un lucru rău în condițiile în care îți oferă senzații plăcute și că ar fi mult mai bine ca tinerilor să li se atragă atenția asura dependenței care se instalează pe nesimțite și asupra urmărilor ei. „Nu este adevărat că drogurile sunt ceva groaznic , după cum afirmă publicitatea. Drogurile sunt rele pentru că sunt fantastice.” (pag. 27)

În concluzie cartea este un mănunchi de cuvinte frumoase, motivante și motivaționale spuse de un maestru în domeniu. Atât stilul cursiv, cât și delimitarea temelor o face ușor de parcurs. Fiecare subiect abordat are alocat un capitol distinct: Semnele, Ospiciul, închisoarea și tortura, Viața privată, Politica și etica, Partea feminină, Magia, Drogurile, Convertirea, Scriitorul, Cititorii.

• Plusuri

  Este plină de îndemnuri și de gânduri pozitive

• Minusuri

  Pe alocuri am avut impresia că reprezintă doar un exercițiu de imaginație

• Recomandari

  Fanilor lui Coelho și tuturor celor curioși