Fantome şi rock&roll
Scris de Ioan Todoran • 29 April 2011 • in categoria SF/Fantasy
Autor: Joe Hill
Rating:

Editura: Tritonic
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Mircea Pricăjan
Numar pagini: 292
ISBN: 978-973-733-197-7
”Tu o să mori…”
Mă întreb cât de dificil poate fi să urmezi o carieră de scriitor, având în vedere că tatăl tău este unul din cei mai cunoscuţi scriitori din lume? Presupun că depinde de cât de mult te poţi îndepărta de opera tatălui tău şi de succesul lui. Cam asta a reuşit să facă Joe Hill, debutând destul de târziu, la 35 de ani cu volumul Cutia cu fantome (titlu original: Heart Shapped Box), iar tatăl în cauză este nimeni altul decât Stephen King. Sigur, Joe a optat să scrie sub pseudonim, tocmai pentru a nu-şi clădi cariera de pe urma faimei tatălui său. După ce am parcurs volumul de faţă, pot spune liniştit că nici nu ar avea nevoie de aşa ceva. Mai e de muncă, dar talentul e prezent.
Judas Coyne (foarte amuzant citit ca Juda’s Coin) este un star rock cu o carieră de mult apusă, dar care trăieşte liniştit din punct de vedere financiar de pe urma succeselor sale timpurii. Are o pasiune pentru ocultism şi primeşte mereu diverse obiecte bizare de la fani, întregindu-şi colecţia. Răspunde într-o zi unui anunţ de pe internet unde era pus la vânzare costumul de duminică al unui mort, cu fantoma acestuia cu tot. Cumpără costumul şi se alege astfel cu cea mai interesantă piesă a colecţiei sale. Amuzamentul ia sfârşit când fantoma începe să apară în fiecare noapte în diverse locuri ale casei sale. Fantoma are o misiune de răzbunare şi încearcă să-l facă pe Judas (alintat Jude de cunoscuţi) să-şi ia viaţa. În pericol de moarte se află toate persoanele care l-ar putea ajuta. Întâmplările tulburi din trecutul lui ies la iveală, fantoma fiind tatăl decedat al uneia din fostele sale iubite – o tipa ”goth”, bântuită de traumele adânci din copilărie şi care se afla mereu pe panta subţire (pentru ea) dintre nebunie şi normalitate. Georgia, actuala iubită a lui Jude, rămâne alături de el şi după ce fantoma începe să se joace cu minţile lor.
Jude este descris ca semănând cu solistul de la Metallica, eu aş spune că arată mai degrabă cu Kerry King, chitaristul trupei Slayer: chel, bărbos, tatuat, cântărind peste 100 de kilograme şi având peste un metru optzeci. La fel ca şi Georgia, este urmărit de copilăria crudă, de unde răzbate figura brutală a tatălui său şi resemnarea mamei în faţa acestioa. Întreaga ură acumulată o transpune în muzică, dar asta nu-l ajută îndeajuns pentru a-şi înfrunta proprii demoni. Cartea urmăreşte eforturile celor doi de a scăpa de fantomă pe măsura ce-şi simt moarea tot mai aproape, iar linia dintre fantezie şi realitate devine întreruptă.
Nu sunt genul de persoană care citeşte un text căutând semne de punctuaţie greşite sau alte lucruri care m-ar face să pierd firul povestirii, dar de data aceasta a devenit ciudat când personajului feminin i se schimba numele brusc în mijlocul acţiunii din Georgia în George. Şi acesta nu a fost un caz izolat.
Stephen King îşi alege de obicei ca personaje oameni simpli, persoane comune care sunt puse apoi în tot felul de situaţii limită. Personajele din romanul de faţă au aproape toate un trecut dubios, iar prezentul le este încărcat de regrete. Nu sunt tocmai genul de persoane nevinovate pentru care să simţi milă ori de care se te ataşezi când încep să sufere. Unii chiar şi-o caută cu lumânarea.
Pentru un roman de debut Cutia cu fantome este decent, însă textul are unele stângăcii sau momente de ezitare în care parcă ceva se înţepeneşte şi firul epic continuă puţin împiedecat. Mie mi-au plăcut personajele, sunt croite dintr-o bucată, însă nu dau dovadă de prea mare profunzime, iar relaţiile dintre ele sunt forţate uneori – pentru început am avut impresia că Jude nu este foarte ataşat de actuala sa iubită şi că vede fetele care i se perindă prin viaţa doar ca un soi de însoţitoare temporare. De fapt, cei doi devin mult mai ataşaţi, Jude gândidu-se la un moment dat să cedeze influenţelor fantomei pentru a o proteja pe ea. Totuşi, există suficent suspans şi întorsături de situaţie astfel încât lectura volumului să fie una plăcută, însă doar pentru fanii genului.
-
Plusuri
referinţe şi elemente rock la tot pasul (atât către trupe reale, cât şi către trupe şi întâmplări inventate), o realizare bună pentru un roman de debut, suspans dozat bine
-
Minusuri
stângăcii inerente debutului, unele personaje dezvoltate insuficient, elementele originale sunt puţine
-
Recomandari
fanilor poveştilor cu fantome (Stephen King, Susan Hill etc), fanilor horrorului simplu, de acţiune
Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
da, asta e chiar amuzant. chiar si in volumul pe care il am eu, autorul e prezentat cam asa: “Joe Hill este fiul lui Stephen King, insa a ales sa scrie sub pseudonim pentru a nu atrage atentia asupra romanului sau doar prin popularitatea tatalui” – reproducere aproximativa.
cred ca o sa treaca o vreme pana sa treaca de faza asta a comparatiilor, dar o sa se intample pana la urma.
si mie mi s-a parut interesant de facut o comparatie intre tata si fiu (dpdv al operelor) :D
-
nu cred ca e o problema in a face comparatii – mai degraba cred ca oamenii ar trebui sa depaseasca complexul asta, precum si ideea Nu vreau sa fiu comparat cu… . O comparatie e cea mai buna metoda de a le arata cititorilor ce fel de carte tin in mana. Daca imi spui E o carte foarte buna, poate te cred poate nu, daca imi spui, seamana cu Lovecraft, sigur mi-ai trezit interesul…
tocmai am citit Cutia cu fantome cu mare placere. eu nu vad diferente semnificative de calitate a stilului sau a povestii intre el si king. unele carti ale lui king mi-au placut mai putin decat Cutia. de fapt, senzatia a fost ca citesc o carte de Stephen King, din categoria celor foarte bune. consider ca autorul a reusit, si va fi un demn continuator al operei tatalui. ceea ce e rar…(de la Dumas fiul la Brian Herbert, lucrurile nu prea au stat asa…)
multumesc ca mi-ai atras atentia asupra cartii cu aceasta recenzie – stiam de Cutie, da nu ma tentase f mult pana ti-am citit prezentarea…-
apropo de ce ziceai legat de comparatii. de exemplu, in lantul de librarii Waterstones din Londra sunt amenajate rafturi de genul “If you love …. you will love….” ceea ce e fix ce zziceai legat de a arata cititorilor cu ce fel de carte au de a face.
Ma bucur ca ti-am atras atentia asupra volumului. tocmai mi-am luat ultimul roman al lui Joe Hill – Horns :) revin cu impresii de lectura
-
-
-
Flori spune:
3 May 2011 | 12:47 pm
Bravo lui ca nu a folosit numele tatalui. Si asa lumea tot face comparatii( ai facut si tu :) )