Titlu: Din înțelepciunea veacurilor îndepărtate. 12 lecții de viață pentru zilele noastre
Autor: Neil Oliver
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2025
Traducere: Silvia Palade
Numar pagini: 320
ISBN: 978-630-355-062-6

Într-o perioadă în care viitorul pare să ne acapareze întreaga atenție, iar tehnologia ne promite răspunsuri pentru aproape orice întrebare, Din înțelepciunea veacurilor îndepărtate. 12 lecții de viață pentru zilele noastre pare să ne propună o direcție diferită. În loc să privească înainte, Oliver își îndreaptă privirea spre mileniile care ne preced și încearcă să descopere ce pot spune oamenii din trecut despre neliniștile prezentului, în special despre acestea! Rezultatul este o combinație fascinantă de istorie, reflecție filozofică și meditație asupra condiției umane, scrisă cu eleganța și talentul narativ care l-au consacrat, de altfel, pe autor. Nu știu dacă i-ați ascultat podcast-urile, dar chiar vă recomand.

Premisa volumului este pe cât de simplă, pe atât de profundă și de relevantă. Deși lumea modernă a cunoscut progrese extraordinare în aproape toate domeniile, multe dintre marile întrebări ale existenței au rămas aceleași. Care este sensul nostru? Cum facem față pierderii, morții? Ce definește apartenența? Cum ne raportăm la familie, la moarte, la memorie și la trecerea timpului? Oliver pornește de la convingerea că oamenii care au trăit acum sute sau mii de ani nu erau fundamental diferiți de noi. Decorurile s-au schimbat, instrumentele s-au perfecționat, societățile au devenit mai complexe, însă emoțiile, speranțele și fricile continuă să urmeze aceleași tipare. Non nova, sed nove, cum s-ar spune!

Cartea este structurată în jurul a douăsprezece lecții extrase din experiența civilizațiilor și culturilor străvechi. Fiecare capitol pornește de la un loc, un obiect, o descoperire arheologică sau o poveste aparent îndepărtată și ajunge, printr-un proces de reflecție, la o concluzie care vizează viața contemporană. De la urmele de pași descoperite la Laetoli, în Tanzania, până la cercurile de piatră din Europa, ritualurile din Kerala sau picturile rupestre care au supraviețuit mileniilor, Oliver construiește o hartă emoțională și spirituală a umanității, una foarte relevantă și foarte interesant de urmărit...

Una dintre cele mai mari calități ale cărții este talentul de povestitor al autorului. Oliver are capacitatea de a transforma informația istorică în experiență vie, livrată într-un mod extrem de accesibil. Nu prezintă date și teorii într-o manieră academică, ci reînvie oameni, peisaje și momente. Cititorul are senzația că pășește alături de primii oameni care au lăsat urme în noroiul vulcanic din Africa, că privește focurile aprinse în așezările preistorice sau că participă la ritualuri ale căror sensuri s-a pierdut în negura timpului.

În centrul reflecțiilor sale se află ideea continuității umane. Oliver contestă imaginea simplificată a trecutului ca epocă a ignoranței și a primitivismului. Oamenii din vechime nu apar ca figuri rudimentare aflate pe o treaptă inferioară a evoluției, ci ca ființe complexe, capabile de iubire, de suferință, de compasiune și apte să își imagineze lucruri, să proiecteze perspective.

Unele dintre cele mai emoționante pagini din această carte sunt cele dedicate descoperirilor arheologice care demonstrează grija acordată copiilor, bătrânilor sau celor vulnerabili. Mormintele copiilor, obiectele depuse lângă ei și atenția cu care au fost înmormântați ne transmit o lecție profundă: durerea provocată de pierderea unei ființe dragi a fost întotdeauna copleșitoare...

Oliver insistă asupra faptului că oamenii și-au căutat dintotdeauna sensul în lume și să-și satisfacă nevoia de apartenență. Fie că vorbim despre triburi preistorice, comunități agricole sau civilizații complexe, nevoia de conexiune apare constant. Această observație, într-adevăr foarte viabilă, reușește să adauge volumului o dimensiune reconfortantă. Cititorul este invitat să se privească drept parte a unui lanț neîntrerupt de experiențe umane, întins pe zeci de mii de ani.

Un exemplu memorabil este povestea lui Wairaka din Noua Zeelandă, femeia care a încălcat regulile comunității sale și a salvat o canoe aflată în derivă. Oliver transformă acest episod într-o reflecție despre curaj, responsabilitate și capacitatea indivizilor de a depăși convențiile atunci când circumstanțele o cer. Astfel de istorii punctează întreaga carte și reușesc să îi confere „o energie” aparte, pe alocuri ca de mici povestiri.

În același timp, autorul evită tonul moralizator. Lecțiile pe care le extrage din trecut sunt formulate cu delicatețe și modestie. Nu pretinde că a descoperit „adevăruri absolute” și nici că trecutul conține soluții magice pentru problemele prezentului. Interesul său se îndreaptă mai degrabă spre întrebări, decât spre certitudini pe care să le lanseze drept „așa-ar-trebui-făcute-lucrurile”.

Există și un filon melancolic care traversează întregul volum. Oliver privește trecutul cu admirație, dar și cu o anumită tristețe provocată de ritmul accelerat al lumii contemporane. În multe pasaje se simte preocuparea sa pentru pierderea rădăcinilor, a comunităților și în special a legăturii cu natura. Totuși, mesajul final rămâne unul plin de speranță. În ciuda schimbărilor tehnologice și sociale, esența umană continuă să reziste... Într-un fel sau altul!

Din înțelepciunea veacurilor îndepărtate. 12 lecții de viață pentru zilele noastre este o carte despre memoria colectivă a speciei noastre, despre oamenii care au trăit înaintea noastră și despre urmele pe care le-au lăsat în lume – prezențe discrete care continuă să ne însoțească în fiecare zi și care, într-un fel sau altul, au modelat lumea în care trăim.

În sfârșit, poate cea mai frumoasă idee pe care o transmite această carte este aceea că, în ciuda tuturor diferențelor dintre epoci, așa-zișii „oameni moderni” care au privit cerul acum 300.000 de ani și cei care îl privesc astăzi împărtășesc aceeași nevoie de a-și găsi sensul, aceeași fragilitate și aceeași capacitate de a găsi frumusețe în ceea ce îi înconjoară, în însuși actul de a trăi...

Text scris de Andrei Cioată.