Titlu: Magie și vrăjitorie în cultura română
Autor: Ioan Pop-Curșeu
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 511
ISBN: 978-973-23-3043-2

La intersecția antropologiei cu studiile culturale, etnologia și literatura, stă acest volum critic prin care magismul, vrăjitoria și gândirea fantastică sunt surprinse în toată complexitatea locală și transregională deopotrivă.

Lumea rurală a menținut un raport nemijlocit cu sacrul, pe care lumea citadină l-a pierdut sau l-a păstrat doar în zone marginale, atipice și neconfiguratoare, vizibil în vastul repertoriu de ființe supranaturale care populează universul țăranului român, în raporturile ambigue cu cei cărora comunitățile tradiționale le atribuie puterea de a mânui forțele supranaturale, în credința că morții se pot întoarce la viață sub formă de strigoi și că trebuie stăpâniți prin mijloace magice și mai ales într-o relație privilegiată cu limbajul, subîntinsă de o intensă figurativitate. Adesea suprapunându-se, adesea fiind diferite prin natura critică a studiilor ce le-au fost consacrate de-a lungul secolelor, magia și vrăjitoria sunt două concepte-cheie, puse în relație cu tipurile diferite de cultură română, încă din secolul al XV-lea, în acest volum ambițios de cercetare antropologică/etnologică/literară. Tradiție, folclor, raționalism, literatură – toate devin obiecte de cercetare pentru Ioan Pop-Curșeu în încercarea de a trasa istoric, dar și la nivelul imaginarului colectiv, sub umbrela antropologiei riscului și a altor instrumente metodologice, fascinația și particularitățile românilor în construirea magiei și vrăjitoriei ca practici ilicite, dar și ca raționamente socio-politice necesare epocilor.

Erosul e forța care configurează practicile și credințele magice din interior, în vreme ce condițiile socio-economice le condiționează din exterior, prin presiuni repetate. De la vânătorile de vrăjitoare analizate comparativ pe palierul Occident – Țările Românești, dar și pe palierul Transilvania – Moldova – Țara Românească, la raționalismul instituit de Școala Ardeleană ori imaginarul fantastic al romantismului, volumul Magie și vrăjitorie în cultura română creează punți de legătură și analiză critică atât din perspectiva istoriei și devenirii culturii, cât și printr-o comparație constantă cu configurațiile geopolitice și mutațiile survenite prin influențe vestice ori migrații de natură etnică. Eterogenitatea forțelor care au influențat diversele paliere ale imaginarului colectiv, de la ortodoxism la curentele literare și estetica lor, devin, la rândul lor, instrumente de analiză pentru cercetător, creând astfel o perspectivă „completă” și complexă asupra magiei și vrăjitoriei.

Cu o structură clară și riguroasă, care anunță încă din primele pagini ipotezele și instrumentarul de cercetare, cu o analiză atentă a teoriilor și practicilor interdisciplinare cărora volumul se subsumează, prin concluzii adesea surprinzătoare, această cercetare subliniază, încă o dată, importanța sacrului, chiar și în formele sale deviante, în cotidian. Așa cum arată însuși autorul, magia și vrăjitoria și-au schimbat „straiele”, fiind când practici „proto”-medicale, când forme de expresie artistică, pentru a reveni în forță, de la kitsch la consumerism, în contemporaneitatea preponderent urbană. Fascinația pentru ceea ce stă dincolo de vizibil, cât și nevoia de a contracara riscul, marginalul, neînțelesul, sunt la fel de puternice. Tot la fel de puternice rămân, de asemenea, și rațiunile de natură economică și geopolitică.

Cred că acest studiu este unul necesar și deschizător de multe alte drumuri, tocmai prin ambiția de a oferi o privire de ansamblu pe parcursul atâtor secole. Conștient de limitările și punctele sale slabe, Ioan Pop-Curșeu împinge granițele și oferă o adevărată provocare pasionaților și cercetătorilor din domeniu deopotrivă. Chiar dacă o citiți din curiozitate ori din rigoare academică, Magie și vrăjtorie în cultura română este o lectură care vă va ajuta să vă înțelegeți mult mai bine cultura.

• Plusuri

  Rigoarea structurii, interdisciplinaritatea analizei, intenția unei cercetări integrante (ce deschide numeroase noi linii de cercetare academică).

• Recomandari

  Pentru pasionați și cercetători de antropologie culturală, istoria mentalităților și cultură română (rurală și urbană în aceeași măsură).