Titlu: Viitorul Nostru
Autor: Jay Asher & Carolyn Mackler
Rating:
Editura: Leda
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Mariana Piroteală
Numar pagini: 368
ISBN: 978-973-102-570-4

Nu am avut de multă vreme gânduri atât de contrastante în privința unei cărți ca acum, când tocmai am terminat Viitorul Nostru. Și dacă în mod normal atunci când sunt atât de indecisă, asta se întâmplă pentru că respectivul roman a avut un număr egal de aspecte geniale și părți slabe, de data aceasta situația este diferită. Nu este deloc vorba de cât de bune sau mai puțin bune sunt anumite părți ale poveștii, ci de modurile în care le poți privi. Pentru fiecare aspect al cărții poți găsi plusuri și minusuri, fiecare direcție a scenariului poate fi văzută și judecată atât dintr-o perspectivă pozitivă cât și din una negativă, în mod egal.

Cumpără titlul în engleză

Trebuie să vă spun totuși încă de la început că romanul nu dezvoltă o teorie asupra întâmplării prin care trec protagoniștii. Pare a fi mai mult un scenariu pornit de la întrebarea „Ce s-ar întâmpla dacă...?”, iar aspectul pe care s-au axat autorii a fost factorul uman, psihologia personajelor puse într-o situație imposibilă și nu fenomenul care a stat la baza producerii evenimentului. Facem cunoștință cu doi adolescenți care în anul 1996 intră pentru prima dată pe Facebook. Nimic neobișnuit până acum. Însă cunoscuta rețea socială a fost dezvoltată abia în anul 2004, iar ceea ce privesc protagoniștii sunt de fapt paginile lor de Facebook din viitor. Descoperă viața adulților care vor deveni și încet, încet, încep să înțeleagă faptul că cel mai mic gest din prezent poate avea consecințe uriașe și nebănuite asupra viitorului.

Controversele născute de acest roman prin comunitățile de cititori vin din faptul că ideea cărții este una extrem de originală și putea duce la un scenariu remarcabil. Autorii au ales însă altă cale. Nu au dezvoltat o intrigă spectaculoasă, nu au imaginat mai departe o poveste care te lasă fără grai, ci au mers pe o variantă poate prea realistă: cum ar reacționa doi adolescenți obișnuiți într-o astfel de situație? Ca cititori și, mai mult, ca cititori în 2013, avem probabil tendința de a ne imagina că în locul lui Josh și al Emmei, noi am schimba cursul lumii. Sau cel puțin al propriilor vieți. Am afla mai devreme leacurile unor boli grave, am investi la bursă, am căuta cele mai profitabile companii, cele mai sigure idei, cele mai promițătoare invenții, cele mai de viitor joburi. Am cerceta viitorul celor dragi astfel încât să îi protejăm împotriva problemelor. Ne-am asigura fericirea totală și bunăstarea maximă nu doar nouă, ci tuturor celor din jur. Însă... sincer vorbind, imaginându-ne contextul real, câți dintre noi am face cu adevărat aceste lucruri? Câți dintre noi nu ne-am lăsa prinși în descoperirea fascinantă, câți nu ne-am îngrijora din cauza umbrei unui viitor nefericit, al unei căsnicii ratate? Câți dintre noi ar rezista să nu experimenteze jocuri prin care să descopere cum o vază răsturnată astăzi influențează viitorul peste 15 ani? Câți ne-am mai gândi să căutăm posibile investiții, trucuri prin care să ne îmbogățim sau să salvăm lumea, când principala celulă din întregul sistem al fericirii, familia, pare a fi compromisă, devenind motivul unei nemulțumiri continue? Și în plus, câți dintre noi am ști în doar câteva zile (într-o perioadă în care Internetul era încă o noutate) cum să găsim răspunsuri la toate întrebările acelea care ne-ar garanta îmbogățirea sau salvarea lumii? Țineți cont că vorbim despre Facebook, nu despre un Google din viitor. Așa că privind obiectiv faptele protagoniștilor, poate că ar trebui să nu îi judecăm prea aspru și să înțelegem că reacțiile lor sunt de fapt normale într-o astfel de situație.

Tot legat de protagoniști, nu mă pot abține să nu menționez încă un aspect care m-a contrariat. Am văzut critici ce fac referire la atitudinea Emmei față de băieții din jur: iubiții sau potențialii ei iubiți. Mulți cititori au reacționat destul de agresiv la ideea că Emma nu este îndrăgostită cu adevărat de vreunul dintre băieții cu care flirtează sau cu care formează sau a format un cuplu, ci doar îi place puțin, îi consideră sexy, populari sau pur și simplu îndeajuns de simpatici cât să fie împreună cu ei. Nu pot decât să mă întreb în ce măsură cărțile pentru adolescenți publicate în ultimii ani au influențat mentalitatea cititorilor care le devorează. După poveștile din copilărie cu prințese care se îndrăgostesc la prima vedere și se mărită apoi cu toți acei feți-frumoși în doar câteva săptămâni, în ultimul timp romanele Young Adult au venit să consolideze această idee șocant de stupidă conform căreia prima dragoste trebuie neapărat să fie și singura. Iar până când nu te îndrăgostești cu adevărat de viitorul tău soț, nu ai niciun motiv să te ții de mână sau să te săruți cu un alt băiat. Așa că Emma este în sfârșit o eroină normală, printre atâtea alte protagoniste construite din acest punct de vedere pe modelul prințeselor din basme.

Personal, am găsit fiecare reacție a protagoniștilor ca fiind normală și realistă. Atât în ceea ce privește viața de zi cu zi cât și în legătură cu întâmplarea neobișnuită prin care trec. Oricât de convinși am fi atunci când citim despre modul în care acționează personajele că noi am fi făcut niște alegeri mai bune în locul lor, dacă reușim să privim la rece, să analizăm contextul și să ne punem în pielea personajelor într-o astfel de situație, ajungem destul de repede la concluzia că de fapt, am fi avut exact același comportament ca și Emma și Josh.

Ajungem la încă un aspect care m-a surprins într-un mod foarte plăcut! Mi s-a părut remarcabil modul în care autorii au reușit să contureze atmosfera din perioada anilor '90-2000 și viața adolescenților de atunci. Nu știu cum vor percepe adolescenții de astăzi stilul de viață descris în Viitorul Nostru, nu știu dacă vor avea cum să înțeleagă realismul poveștii. Însă cititorii născuți înainte de '90 vor simți că romanul a fost parcă scris special pentru ei, inspirat din viața de zi cu zi din anii adolescenței lor, pentru că majoritatea lucrurilor descrise în carte sunt identice cu realitatea. Relațiile cu familia, cu prietenii, interesele, școala, deciziile adesea haotice, viziunea asupra viitorului, totul este descris cu maximum de atenție și veridicitate. Este remarcabil modul în care autorii au reușit să redea atmosfera din acea perioadă, mai ales că atunci când mă gândesc la instrumentele folosite, nu reușesc să punctez prea multe detalii clare, semnificative care să inducă cititorului acea perspectivă. Nu este vorba așadar de descrieri brute, ci mai mult despre indicii strecurate extrem de subtil, de nenumărate amănunte fine care, adunate, reproduc viața dinaintea epocii Internetului.

Sfârșitul romanului nu aduce o surpriză majoră, mai ales ținând cont de preferința scriitorilor americani contemporani pentru finalurile fericite. Nu mi s-a părut că autorii au avut scopul de a-și ține cititorii în suspans (deși finalurile multor capitole reușeau să facă asta), ci doar au vrut să ofere o poveste frumoasă, cu personaje surprinzător de realiste, pornind de la o idee originală și imposibilă.

În concluzie, pentru cei care așteaptă un scenariu bogat în explicații privind inexplicabilul fenomen ce dă naștere intrigii, romanul s-ar putea să fie dezamăgitor. Însă dacă treceți peste acest aspect, vă așteaptă o poveste interesantă, surprinzător de realistă, cu protagoniști construiți după modelul adolescenților reali: cu personalități obișnuite, fără super puteri sau aspirații de erou.

• Plusuri

  Redarea exemplară a societății, mediului și stilului de viață din perioada „ante-Internet”.

• Minusuri

  Lipsa oricăror explicații privind ideea de la care a pornit povestea, adică apariția pe calculatorul Emmei a site-ului de socializare cu aproape un deceniu înainte ca acesta să fi fost creat.

• Recomandari

  Publicul țintă al romanului este reprezentat bineînțeles, de adolescenții de astăzi. Însă nu mă pot abține să nu recomand Viitorul Nostru și cititorilor trecuți de 20-25 de ani, cel puțin pentru surpriza plăcută pe care o vor avea descoperind o descriere atât de fidelă a anilor din propria lor adolescență.