Căzuţi din cer
Scris de Raluca Alexe • 18 July 2010 • in categoria Lit. contemporana
Titlu: Căzuţi din cer
Autor: Ray Loriga
Rating:
Editura: Curtea Veche
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Florin Galiş
Numar pagini: 134
ISBN: 978-973-669-921-4
Autor: Ray Loriga
Rating:
Editura: Curtea Veche
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Florin Galiş
Numar pagini: 134
ISBN: 978-973-669-921-4
Mă tot aşteptam să se întâmple ceva la un moment dat în cartea lui Ray Loriga. Desigur, faptul că un adolescent omoară pe cineva, apoi fuge cu o maşină din care o puştoaică nu vrea să coboare, nu e puţin lucru. Nici faptul că adolescentul mai omoară un om, iar mama şi fratele lui devin “vedete” de emisiuni TV şi radio în tot felul de reality-show-uri. Însă totul se întâmplă atât de domol încât petreci cele 134 de pagini în aşteptare. Iar la sfârşit îţi vine să scuturi cartea, ba chiar şi personajele, doar-doar mai apare ceva.
Căzuţi din cer este ca o zi de duminică toridă. E ca şi cum ai sta pe canapea, în casă, lângă un ventilator ineficient, urmărind un drum printre câmpuri galbene, pe o peliculă din aceea veche, a cărei mişcare scoate un bâzâit constant. Nu se întâmplă nimic şi totuşi este ceva acolo, substratul să-i spunem, care nu-ţi dă pace.
În cazul unei zile caniculare substratul acesta ar fi faptul că nu ai chef să faci nimic şi deci aştepţi să se facă seară şi răcoare până când o să simţi că trăieşti din nou; în cazul cărţii lui Ray Loriga substratul sunt lucrurile acelea aparent banale, de care la un moment dat ne săturăm, ajungând să ne manifestăm revolta prin tot felul de acţiuni nebuneşti, lăsându-ne apoi ca singură opţiune fuga.
Fratele mai mare al naratorului, “hoţul, criminalul, violatorul şi ateul”, nu este un om rău şi nu a avut o viaţă neapărat rea, aşa cum reiese din povestea spusă la fel de molcom de narator. Duce o viaţă banală, goală, într-un loc în care singurele “evenimente” sunt micile răutăţi ale oamenilor. Până în momentul în care se enervează şi împuşcă un agent de pază şi fuge cu o maşină din care o fată, şi ea sătulă de tatăl ei violent, nu vrea să coboare.
Ce urmează este povestea fugii lor până la mare şi a unei relaţii ciudate, presărată cu scene ale urmăririi lor de către poliţişti şi a interviurilor date de narator şi mama sa. Până când totul se sfârşeşte la fel de stupid cum a început- genul de poveste la auzul căreia dai dezaprobator din cap spunându-ţi “Cum înnebuneşte lumea, aşa, dint-odată.”
Motivul pentru care nu am rămas impresionată este acela că Loriga nu aduce nimic nou. Totul s-a mai spus/ scris/ regizat până acum, ca să nu mai vorbim de multitudinea exemplelor din viaţa reală: de la Bonnie şi Clyde, la Bukowski şi Almodovar, până la contabilul de la etajul de deasupra care într-o după-amiază îşi omoară colegii de birou. Rămâne însă ceva: o stare apăsătoare şi imaginea unui lan de grâu, la fel de galben ca soarele dogoritor.
Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
Mihaela Butnaru spune:
Bună, eu am citit azi la tine despre ce e vorba, am fost deconectată de la ştiri. Noi nu ştim de ce se întîmplă acolo ce se întîmplă şi pînă nu aflăm toată istoria, nu avem cum să scriem despre ea.
-
dreamingjewel spune:
Păi nu avem cum să aflăm toată istoria – cum stau lucrurile cu dreptul de proprietate asupra imobilului – pentru că nu avem acces la acte, că nu suntem ziarişti, ca să le cerem autorităţilor.
Dar dincolo de dreptul de proprietate asupra imobilului rămâne, după părerea mea, faptul că editurii i s-au confiscat bunurile, astfel încât aceasta nu îşi mai poate desfăşura activitatea. Chiar dacă persoana care revendică imobilul ar fi proprietar de drept, începând de sâmbăta trecută, tot nu ar avea de ce să reţină bunurile editurii. Sau, mă rog, eu nu văd un motiv legal pentru care s-o facă, sigur, e posibil să mă înşel.-
Adrian spune:
@Mihaela: dupa acelasi argument slab se ascund o groaza de oameni. Stii….pana la urma este vorba de un abuz, de o miscare aplicata cu pumnul in gura fata de oameni ce reprezinta si produc cultura. Legea pumnului aplicata unora ce nu au nici forta necesara, si nici nu sunt capabili de asa ceva.
Va place sa scrieti despre carti, dar in cazul in care unul din cei ce va ofera chiar materia prima de care scrieti, nu reactionati absolut deloc si va bagati capul in nisip ca strutul.
Iar cand voi, veti avea probleme ce vor necesita implicarea sociala, va asigur ca veti urla ca din gura de sarpe si veti cere sa fiti preluati si ajutati. -
Mihaela Butnaru spune:
@Adrian: Probabil că tu te adresezi bookblog şi nu mie personal, dar sunt curioasă ce te face să mă somezi să iau o atitudine care să fie similară cu a ta. Implicare civică înseamnă, din punctul meu de vedere, să te informezi întîi şi apoi să decizi. Îţi sugerez să faci la fel înainte de a fi aşa sigur despre ce vom face „noi”, indiferent la cine noi te referi.
@dremingjewel: da, am observat că în articolele puţine din ziare nu apare mai nimic despre problema legală a acelui spaţiu. Tot azi am citit despre un tip care i-a tăiat cablurile altuia pentru că trecuse peste voinţa lui de proprietar al unui teren învecinat. Dacă nu au încredere sau nu le pasă de justiţie, oamenii iau totul personal, îşi fac dreptate singuri. Cred că cei de la Curtea Veche au acţionat corect sesizînd Parchetul, altfel ar fi fost justiţie personală în continuare.
-
-
-
-
Adrian spune:
@Mihaela : poate m-am exprimat eu gresit astfel facandu-te si pe tine sa te exprimi gresit.
Nu te-am somat doar am intrebat de ce nu a existat o mica relatare si despre asta. Dar acum am inteles, atat tu cat si colegii tai va informati, si la momentul necesar veti lua atitudine intr-un sens sau altul. Dar daca va fi prea tarziu?
Cand s-a anuntat insolventa si posibilul faliment al editurii Nemira la inceputul acestui an, daca imi aduc bine aminte, nu au fost mari reactii in “piata” asta pentru ca era vorba despre ceva economic insa acum este altceva. Printre maldarele de carti a lovit un pumn ce a daramat totul.
Repet, nu vorbesc despre problema litigiului proprietatii si despre abuzul in sine ce again, a mia oara in tara asta, este posibil sa treaca nesanctionat. -
Raluca Alexe spune:
Am scris despre ce se intampla cu Curtea Veche aici: http://www.bookblog.ro/editoriale/ce-se-intampla-cu-curtea-veche/
dreamingjewel spune:
23 July 2010 | 12:16 pm
Îmi cer scuze pentru offtopic, dar:
Dacă scrieţi despre cărţile editurii Curtea Veche, de ce nu scrieţi şi despre ceea ce se întâmplă zilele astea CU editura Curtea Veche?
Nu vin eu să vă fac ordine pe blog sau să vă zic ce să scrieţi dar mă gândeam că, dacă iubim cărţile, ar trebui să ne solidarizăm cu cei care, practic, ni le aduc mai aproape, atunci când aceştia au probleme.