Titlu: Culorile dragostei: Albastru de safir
Autor: Kerstin Gier
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Valentina Georgescu
Numar pagini: 320
ISBN: 978-606-600-475-6

„Povestea asta cu călătoritul în timp era încă prea nouă pentru mine, aşa că nu-mi clarificasem încă toate consecinţele pe care le implica. Existau doar doisprezece purtători ai genei – răspândiţi prin toate secolele - iar eu încă nu conştientizam prea bine faptul că şi eu eram unul dintre ei. Toţi se aşteptaseră să fie verişoara mea, Charlotte, care se şi pregătise cu ardoare pentru acest rol.

Dar, din motive obscure, mama mea trişase în privinţa datei mele de naştere, şi-acum picase pe noi măgăreaţa. La fel ca Gideon, aveam şi eu acum posibilitatea fie să fac salturi controlate în timp, cu ajutorul cronografului, fie să fiu luată prin surprindere de un salt în timp, în orice clipă şi indiferent de locul în care m-aş fi aflat, lucru care, cum aflasem pe propria-mi piele, nu era tocmai plăcut.”

Şi aventurile lui Gwendolyn (dificil nume, am o problemă continuă în a-l reţine şi a-l pronunţa...) continuă. Asta după ce viaţa ei a fost dată total peste cap în primul volum, Culorile dragostei: Roşu de rubin, când a descoperit că are un dar neobişnuit şi nedorit: capacitatea de a se întoarce în timp. Iar plecările erau cu atât mai frustrante cu cât apăreau fortuit şi erau însoţite de o durere acută de stomac.

Şi totuşi, adolescenta este captivată de întreaga aventură, probabil nu atât de ineditul situaţiei (pentru că deseori fata ne dă impresia că şi-ar dori o viaţă normală. Nu viaţa de dinainte, pentru că şi anterior, ea putea să vadă fantome, deci nu era vorba de o viaţă normală), cât mai ales de faptul că este însoţită în tot acest itinerariu de un băiat fermecător, pe nume Gideon, cu care aţi făcut cunoştinţă încă din primul volum.

În Albastru de safir, nu apar evenimente majore, astfel că deseori, romanul de mijloc îţi pare mai mult puntea care trebuie să facă legătura între primul şi al treilea volum, ceea ce nu este tocmai cel mai laudativ statut al unei cărţi.

Însă are şi acest volum rolul lui. Astfel, facem cunoştinţă cu un personaj nou, un gargui pe nume Xemerius, enervant şi simpatic în acelaşi timp, de care Gwendolyn se străduieşte cu disperare să scape. Fără succes însă. Se va dovedi ulterior că tocmai un aşa personaj agasant va fi un prieten de nădejde şi un real ajutor pentru eroina cărţii.

La polul opus se află Gideon, de care Gwendolyn este, bineînţeles, îndrăgostită până peste cap, însă asupra căruia planează un mare semn de întrebare. El de partea cui e? Cât de sincere sunt sentimentele lui faţă de fată, pe care o seduce puţin cam repede şi teatral? (cel puţin după părerea mea)

Volumul face parte din trilogia „Culorile dragostei”. Primul volum este „Roşu de rubin”, iar ultimul volum este „Verde de smarald”.

• Plusuri

  Realismul reacţiilor personajelor în contextul unor întâmplări fantasmagorice.

• Minusuri

  Lipsa unor evenimente majore.

• Recomandari

  Celor care au citit primul volum al seriei şi celor care îşi doresc o lectură plăcută, relaxantă pe de o parte şi totodată cu răsturnări de situaţie.