Titlu: Mici focuri pretutindeni
Autor: Celeste Ng
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 217
Traducere: Adriana Bădescu
Numar pagini: 416
ISBN: 978-606-33-2295-2

Ziceam pe Goodreads că de mult timp n-am mai întâlnit un personaj atât de detestabil cum e Elena Richardson, unul dintre personajele principale imaginate de Celeste Ng în această excelentă frescă a unei mici comunități dintr-un orășel de coastă american, la final de secol douăzeci. Elena Richardson a crescut într-o familie bogată, a avut parte de o educație aleasă, și-a întâlnit alesul inimii la facultate, s-au căsătorit și, împreună, au făcut patru copii. Apoi femeia s-a angajat la ziarul local, unde scrie articole despre banalitățile de zi cu zi pe care le întâlnești în toate orașele ce se aseamănă cu cel descris de autoarea cu origini vietnameze, renunțând, se pare, la visul de-a deveni o jurnalistă faimoasă, care să scrie despre subiecte demne de premiul Pulitzer și să se bată pe burtă cu cei mai de seamă confrați în ale meseriei.

Cât despre existența ei ternă și nedemnă de a fi luată în seamă, numai de bine. Copiii care învață bine, o fiică rebelă care pare singura în stare să-i răspundă pe măsură mamei sale, un soț care aduce grosul banilor în casă, o comunitate alcătuită din oameni cu bani și din vecine mereu gata să-și plece urechea la sfaturile prețioase ale Elenei, și parcă nimic nu se întâmplă în acest oraș...

Până când apar două persoane noi, mamă și fiică, adică Mia și Pearl Warren, care închiriază un apartament de la familia Richardson, nu foarte departe de reședința familiei. Toate bune și frumoase până aici. Pearl începe să se apropie de cei patru copii ai familiei Richardson, Izzy, Lexie, Moody și Trip, iar Mia, o artistă enigmatică cu un trecut dubios, devine un soi de menajeră a familiei Richardson, pentru a-și suplimenta veniturile extrem de subțiri.

O femei dârză și mândră, Mia este o adevărată artizană a fotografiei artistice, studiind la o facultate de artă în tinerețe, însă ajungând apoi să o abandoneze și să pornească brambura prin toată țara, având drept singură avere mașinuța și lucruri doar cât să-i încapă în ea. Și o fetiță la fel de dârză ca ea, pe Pearl. Liniște și pace mai departe, însă doar aparent…

Până într-o zi, când un eveniment oarecum ciudat tulbură viețile locuitorilor micului orășel, ajungând să scindeze nu doar comunitatea de oameni prin ale căror vene nu curge sânge, ci principii și valori morale. O tânără chinezoaică devenită mămică își abandonează fetița proaspăt născută în fața unei stații de pompieri, prea deprimată și zdruncinată din cauza lipsurilor pentru a mai gândi cum trebuie, punând siguranța copilului înainte de toate.

Statul se grăbește să ia copilul în grijă, dar și să îl pună imediat pe lista de adopție, iar o altă familie, prietenă bună cu familia Richardson, este prima pe listă. Aici e o altă poveste de spus, însă nu mai insist și asupra ei. De fapt tocmai aici, la creionarea unor personaje cu mai multe niveluri de complexitate și paliere de înțelegere, pe care ajungi să le cuprinzi cu mintea abia după ce stai și cugeți îndelung, excelează Celeste Ng. La aceste mici povești în poveste, ce schimbă complet perspectiva după ce afli și celelalte puncte de vedere. De exemplu: inițial, am și sărit să arunc cu piatra în haita de femeie care stăruie cu încăpățânare să păstreze copilul proaspăt adoptat, deși mama acestuia s-a răzgândit și vrea să fie din nou al ei, urlând în gura mare și implorându-i pe toți să-și primească înapoi copilul. Cum poate cineva să priveze o mamă de copilul ei, deși inițial l-a abandonat? Chiar nu are deloc inimă? Citindu-i însă povestea, ajungi să o înțelegi oarecum și pe ea.

Ajungi să o înțelegi și pe mama care și-a lăsat copilul în frig la ușa pompierilor, ajungi să o înțelegi și pe Mia de ce pare așa de complet ruptă de lume și-și târăște fiica adolescentă după ea prin toată țara, ajungi să o înțelegi și pe Izzy că dă foc la casă, ba chiar ajungi să o înțelegi, într-o oarecare măsură, până și pe Elena Richardson, cu toată meschinăria și răutatea ei. A așa s-a născut Elena, așa a fost crescută și educată, să creadă că i se cuvin toate, să se considere mai presus de tot, să-și vâre nasul peste tot și să caute informații compromițătoare pentru a le folosi la momentul oportun. Iar viața a îndărătnicit-o, greutatea din suflet care a tot apăsat-o și-a spus până la urmă cuvântul ― deși pozează în soția și mama respectabilă și împlinită, în sufletul ei ea știe că și-a ratat viața. Însă nu poate să o recunoască fățiș. Și, de aceea, le face zile fripte, aproape inconștient, celor din jur.

Un roman bine strunit de la un capăt la altul. O poveste cu ritm molcom, de adevărat romancier stăpân pe toate tehnicile narative, cu personaje de pus în ramă, schițate sugestiv din doar câteva tușe distincte, însă excelent caracterizate prin faptele și cuvintele lor, O antieroină a cărei poveste te cutremură, plus un personaj, să-i zicem, negativ, care mă va bântui mult timp de-acum încolo. Și care mă va face să încerc să evit, de aici înainte, filmele cu Reese Whiterspoon. Dar cartea de față o recomand, ca să fim bine înțeleși! Nu degeaba se bucură de o așa imensă popularitate, iar serialul n-a întârziat nici el să apară!