Biciul lui Dumnezeu, terorist și genocid avant la lettre
Scris de Ovidiu Leonte • 2 August 2013 • in categoria Istorie
Autor: Arnaud Blin
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Mihai Manea
Numar pagini: 240
ISBN: 978-973-135-765-2
Unul dintre cei mai mari războinici ai tuturor timpurilor, ocupând un însemnat loc în Panteonul războinicilor lumii alături de Ginghis Han, Alexandru cel Mare sau Napoleon Bonaparte, Timur Lenk a cucerit un imens teritoriu. Percepția de care s-a bucurat acest personaj monumental al istoriei diferă în Orient de felul în care a fost perceput în Occident. Deși cuceririle sale sunt depășite doar de cele realizate de Alexandru cel Mare sau de Ginghis Han, istoria a decis să-i confere, pentru o foarte lungă perioadă de timp, un spațiu cu mult sub meritele reale. Fie că nu a fost înțeles cu adevărat din pricina naturii sale profund dualiste, fie că succesorii săi s-au rușinat cu o astfel de ascendență, sau că i-a deranjat că erau surclasați de măreția lui, la aproximativ un secol de la moartea sa a început să fie pomenit din ce în ce mai puțin în toată lumea.
În ultima vreme însă, în special după retragerea Uniunii Sovietice de pe teritoriul Uzbekistanului, imaginea lui Timur Lenk a cunoscut un reviriment deosebit, justificat prin nevoia de creare a unei imagini mistice în trecutul acestei țări, a unui soi de părinte spiritual. Acest reviriment se traduce nu doar prin inițiative ale guvernanților țării la nivel local, ci și prin readucerea imaginii marelui cuceritor în atenția iubitorilor de cultură.
Ceea ce Arnaud Blin tratează în această carte nu este viața lui Timur Lenk. Nici ascensiunea sa politică sau grandoarea cuceririlor sale. Timur Lenk este o analiză a vestigiilor lăsate de marele cuceritor, atât la nivel geografic politic, cât și la nivel psihologic în plan național. Construită oarecum cronologic, cartea tratează felul în care Timur Lenk și parcursul său politic au fost percepute în istorie în vremea sa ori mai târziu. Monumentalele sale victorii asupra diferitor teritorii ar fi putut fi exploatate politic, așa cum ar fi făcut alți cuceritori, chiar contemporani lui, însă ele au fost abandonate, așa încât în afara unei destabilizări de moment, o parte din cuceririle sale nu au dus la un rezultat notabil în timp. Acesta este cazul cuceririi Imperiului Otoman, care s-a soldat cu capturarea și în final moartea lui Baiazid. Arnaud Blin argumentează nu doar în acest caz, ci în mai toate campaniile inițiate și finalizate – sau nu – de Timur Lenk, că lejeritatea regimului politic pe care l-a impus după ce un teritoriu sau o națiune erau cucerite a avut ca efect dezvoltarea respectivei zone geografice în felul în care s-a dezvoltat și nu diferit. Spre exemplu, faptul că, după ce l-a capturat pe Baiazid, s-a retras din zonă, a oferit Imperiului Otoman ocazia să se refacă, acesta extinzându-se și rezistând până în prima jumătate a secolului XX.
Spuneam că firea lui Timur Lenk a fost profund dualistă. Pentru a argumenta această afirmație, Arnaud Blin analizează faptul că, deși a fost unul dintre cei care au avut ca politică de stat genocidul (avant la lettre, evident), deși aproape după fiecare cucerire a sa în respectivul teritoriu urma o perioadă de teroare care decima – dacă nu distrugea complet – populația, Timur Lenk a fost un umanist, protejând arta în toate formele sale, iar Samarkandul, bijuteria sa proprie, a cunoscut în perioada timuridă o dezvoltare fără precedent. Sufismul, filozofia mistică a Islamului, a avut un loc aparte în inima cuceritorului, așa încât în această perioadă s-a dezvoltat cu un mare avânt.
Aspectul cel mai important al domniei lui Timur Lenk este, în accepția lui Arnaud Blin, faptul că reprezintă un punct de cotitură deosebit în istoria Orientului: trecerea de la societatea nomadă la cea sedentară. Atât prin acțiunile sale, cât și prin strategia sau modelul de luptă pe care le aborda, Timur Lenk era nomad. Armatele sale au reușit să-i învingă pe Baiazid sau pe Hanul Thtamâș – desființând astfel Hoarda de Aur – în special datorită mobilității trupelor sale armate, mobilitate specifică luptătorilor nomazi. Arcașii nomazi trăiau practic, pe cai. Dormeai pe cai, mâncau pe cai, luptau pe cai. Aceasta era viața lor. Un arcaș nomad era probabil la fel de bun ca și un arcaș sedentar – deși arcul oriental era superior celui occidental – însă era un arcaș călare, un arcaș mobil. Acest lucru îi conferea o superioritate pe care Timur Lenk a exploatat-o la maxim.
Totuși, una dintre realizările cu care s-a făcut cunoscut la vremea sa și care și acum reușește să surprindă prin grandoare, a fost capitala, Samarkand. Prin excelență simbolul sedentarismului. Orașul l-a fascinat pe cuceritor și a reușit să-i fascineze și pe ceilalți timurizi, așa încât, prin construcția și dezvoltarea Samarkandului, Timur Lenk a dat un exemplu de sedentarizare urmat cu devoțiune atât de contemporanii săi, cât și de urmași.
Autorului cărții de față a încercat să clarifice un aspect extrem de sensibil al istoriei lui Timur Lenk, care poate că ar justifica cel mai corect căderea sa în dizgrație de-a lungul timpului: este vorba de religia sa. Deși era musulman declarat, accepta nu doar el personal, dar și în ce îi privește pe supușii săi, consumul vinului. Iar aceasta nu era singura încălcare a perceptelor musulmane. Multe dintre războaiele purtate de el aveau ca justificare religia, însă erau purtate împotriva… altor musulmani.
Moștenirea timuridă este în totală contradicție cu întemeietorul dinastiei. Niciunul dintre urmașii săi nu a dat dovadă de cruzimea fără de margini față de învinși de care a dat dovadă marele cuceritor. În același timp, niciunul nu a reușit să construiască atât de grandios ca el.
Cartea Timur Lenk este o analiză politică și socială importantă, în special acum, odată cu readucerea la lumină a realizărilor pozitive ale marelui cuceritor.
-
Plusuri
Timur Lenk nu este genul de lucrare istorică în care sunt expuse cronologic faptele de arme ale unui mare războinic, ci o analiză extrem de reușită a politicii sale, a influenței pe care a avut-o în epocă și ulterior. Autorul consideră spre exemplu că înfrângerea lui Baiazid a salvat la vremea respectivă Europa de la cucerirea aproape sigură de către Imperiul Otoman.
-
Minusuri
Traducătorul a ales o frazare destul de ambiguă pe alocuri și din acest motiv unele paragrafe sunt mai greu de înțeles.
-
Recomandari
Publicul țintă al acestei cărți este reprezentat de amatorul de istorie, pentru care simpla descriere a evenimentelor nu este suficientă. Cei care apreciază analizele unei perioade istorice în contextul mai larg al istoriei lumii vor găsi în Timur Lenk o operă pe care o vor îndrăgi.