Asta e viaţa

Titlu: Farmecul discret al vieții conjugale
Autor: Douglas Kennedy
Rating:

Editura: Trei
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Lidia Grădinaru
Numar pagini: 591
ISBN: 978-973-707-734-9

Mi-a zis cineva odată că cele mai mari obstacole pe care le întâlneşti în viaţă sunt cele pe care ţi le ridici singur.

Farmecul discret al vieţii conjugale este un titlu care spune multe. O căsnicie de lungă durată are prea puţine şanse să fie spectaculoasă, dar asta nu înseamnă că monotonia, rutina, siguranţa şi confortul pe care ţi le oferă nu au un oarecare farmec reconfortant.

Deşi poate părea deprimant, iar unii ar spune că e un compromis să te complaci în monotonia, rutina, siguranţa şi conforul de care vorbeam mai sus, adevărul esta că odată ce începi lupta cu viaţa, ai nevoie de un loc de refugiu, unde poţi să te odihneşti şi sa-ţi reîncarci bateriile, lucru care nu este posibil dacă eşti mereu în căutare de spectaculos.

Douglas Kennedy a reuşit să surprindă foarte bine, încă începând cu stilul în care e scris romanul, exact ideea aceea de viaţă obişnuită, cu problemele ei triviale care nouă ne par copleşitoare uneori, dar despre care, dacă privim în urmă, ne dăm seama că percepţia de moment a fost exagerată. Mereu ni se pare ca problemele noastre sunt cele mai grave pentru că, din afară, vieţile altora par mereu foarte simple.

Hannah este o femeie ce a fost crescută de o mamă excentrică, o pictoriţă cu un orgoliu exagerat, care aşteaptă foarte multe de la fiica ei şi care dispreţuişte confortul şi banalitatea în care fiica ei pare să-şi fi găsit liniştea. Nici tatăl Hannei nu aşteaptă mai puţin de la ea, însă el înţelege că fiica lui are propria ei viaţă şi propriile ei dorinţe, o susţine şi o încurajează în orice ar dori să facă. El este un distins profesor universitar care în anii ’60 ţinea discursuri împotriva sistemului din America. Un spirit incisiv, apărător al dreptului fiecăruia la liberă exprimare.

Provenind dintr-o astfel de familie, Hannah caută un altfel de echilibru pentru ea însăşi în anonimat şi banalitate şi ajunge să se căsătorească cu un student la medicină pe care îl va susţine şi-l va urma peste tot pentru ca acesta să-si poată forma cariera visată. În ciuda momentelor în care îşi pune întrebări în privinţa drumului ei în viaţa şi a sentimentului de frustrare care o umplea uneori, spunându-i că ar fi putut realiza mult mai multe în viaţă, Hannah creşte doi copii pe care îi iubeşte enorm şi se mulţumeşte cu un post de profesoară în micuţa localitate în care locuieşte împreună cu familia ei.

Treizeci de ani trec aproape pe neobservate până când o greşeală din trecut iese la iveală în momentul în care fiica ei, Lizzie, dispare. Astfel, ea este pusă în situaţia de a se confrunta nu doar cu mentalitatea unei societaţi cu vederi prea înguste pentru a judeca lucrurile în afara stereotipurilor, ci şi cu lipsa de susţinere a propriei familii căreia şi-a dedicat viaţa.

Autorul a reuşit să îmbine foarte subtil viaţa de familie a Hannei cu o descriere a societăţii în care aceasta trăişte şi cu schimbările de ideologie care au avut loc în aceasta, începând cu tulburii ani ’60 şi până la începutul lui 2000, surpinzând felul în care societatea în care trăim ne influenţează şi ne modelează într-o oarecare măsură vieţile.

Această carte, deşi foarte bine scrisă, nu are nimic spectaculos, iar ritmul nu este nicidecum alert. Însă are o poveste care îţi menţine curiozitatea trează, pentru că nu te poţi abţine să te identifici cu personajul pe alocuri, să-i fii alături sau să îţi vină să-l iei de guler şi să-l scuturi.