Aşteptându-i pe barbari
Scris de Ana-Maria Petritan • 30 January 2008 • in categoria Lit. contemporana
Autor: J.M. Coetzee
Rating:
Câştigător al premiului Nobel pentru literatură în 2003, J.M. Coetzee este cunoscut pentru viaţa sa retrasă şi supusă unei discipline stricte. Romanele sale se remarcă prin claritatea limbajului, prin complexitatea temelor prezentate şi prin forţa transmisă de construcţia fiecărei fraze.
Aşteptându-i pe barbari este povestea Magistratului unui oraş aflat la frontiera Imperiului. Viaţa tihnită a oraşului de frontieră este deranjată de sosirea colonelului Joll, trimis al administraţiei Imperiale, care este însărcinat să anihileze forţele barbare care pun în pericol graniţa marelui Imperiu.
Salvarea imperiului începe prin capturarea şi torturarea mai multor familii de pescari şi vânători nomazi. Torturile la care sunt supuşi aceşti oameni simpli, imposibilitatea lor de a se apăra, bariera de netrecut a limbii şi a opacităţii spiritului justiţiar, îl determină pe Magistrat să le ia apărarea.
Arhetipul altor rebeli (precum Winston în 1984), Magistratul simbolizează nesupunerea faţă de sistem. Nepăsător la neîncrederea pe care o sădea în rândul conducătorilor, continuă să îi sfideze îngrijind o victimă a torturilor. Tânăra fată salvată, cu picioarele rupte şi cu ochii arşi, devine un obiect al dorinţei, dar al neîmplinirii sexuale. Îi iubeşte trupul dar nu îi reţine chipul, are nevoie de ea dar ştie că nu ar putea să o recunoască.
Călătoria Magistratului pe tărâmul de dincolo de graniţa Imperiului este un moment de cotitură al romanului. Lipsit de protecţia zidurilor şi a statutului, el este mai aproape de oamenii de care le este teamă, îi înţelege şi îi ajută.
Dar comuniunea cu ceea ce înseamnă "barbar" se realizează abia la întoarcerea sa în oraş, când este închis şi acuzat de trădare. Fără a fi torturat, Magistratul este supus unui tratament înjositor: lipsit de mâncare, apă sau lumină, simte cum îşi pierde umanitatea.
Monologul Magistratului este cu siguranţă partea cea mai strălucitoare a romanului. Libertatea devine un principiu rudimentar, uşor de obtinut, uşor de pierdut.
Romanul este un atac împotriva Apartheidului sud-african dar folosirea verbelor la prezent şi omisiunea coordonatelor geografice, eliberează romanul de orice barieră a timpului sau a spaţiului. Ar putea chiar fi considerată o distopie, dar realismul său este prea tulburator pentru a putea fi ignorat.
Scrisă de Ana-Maria Petritan
Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Pingback: Age of Iron | bookblog.ro
dragdelectura spune:
22 February 2016 | 1:53 pm
Ai facut un rezumat foarte concis al actiunii romanului! Eu mereu ajung sa scriu rezumate mai lungi decat intentionam initial ;-) Ma fura actiunea ;-)
Dupa ce am citit cartea lui Coetzee, nu as putea sa-l numesc pe magistrat rebel. Nici nu mi s-a parut ca ar simboliza nesupunerea fata de sistem pentru ca acolo lucrurile sunt mult mai complexe si accentul cade pe ambivalenta trairilor. In analiza mea, eu am optat pentru o abordare ancorata in teorie sociala. Coetzee e atat de profund incat mi s-a parut greu de inteles cu adevarat fara un sprijin teoretic solid.