Incepem dezbaterea - Dinti Albi de Zadie Smith (1)
Scris de Ana-Maria Petritan • 21 September 2007 • in categoria Clubul de Carte
Dinti Albi este o carte complexa si profunda. Trateaza probleme legate de multiculturalitate, adaptarea strainilor la o noua cultura, probleme de religie, sexualitate, crize specifice adolescentei sau varstei mijlocii. Probleme reale, credibile, amuzante. Cum altfel ar putea fi o carte care reuneste personaje atat de distincte precum Samad, Archie sau Clara ?
Romanul este cu atat mai demn de atentie cu cat este un unul de debut, publicat cand autoarea avea doar 24 de ani !
Pentru o recenzie completa a romanului, va invit sa o cititi pe cea scrisa de Mihaela aici
.
Multiculturalitatea si problemele de adaptare pot fi considerate subiecte centrale ale romanului ? Sau reprezinta doar metode prin care Zadie Smith scoate in evidenta alte aspecte ale existentei personajelor sale?
Faptul ca Millat si alti membrii KEVIN ard mai multe exemplare ale Versetelor Satanice de Salman Rushdie, fara sa fi citit cartea, transforma gestul intr-unul comic sau devine un gest simbolic al extremismului?
PS Nu uitati sa votati Cartea lunii octombrie, luna dedicata literaturii clasice!
Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Ups, mi-a luat cam mult sa ajung la dezbatere. :) Ca sa raspund la intrebarea ta din post, mi se pare intr-adevar ca multiculturalitatea e unul dintre punctele forte ale romanului. Dar pe langa asta, un alt punct forte mi se pare religia, poate mai mult decat adaptarea minoritatilor. Foarte mult legaturi cu Biblia, cu Martorii lui Iehiva, cu Coranul, citate, versete peste tot. Si o alta tema, foarte foarte subtila mi s-a parut renegarea parintilor. Atat Clara, cat si Joshua si Millat isi reneaga parintii pentru ca nu isi pot insusi prejudecatile si conceptiile lor.
Revenind la multiculturalitate mi se pare foarte bine surprinsa conditia indienilor, atat in Anglia cat si in tara lor. Si intr-adevar pentru o tanara de 24 de ani e foarte foarte promitator. Nici n-am stiut nimic despre ea, de fapt nici nu stiu mare lucru pentru ca n-am auzit de ea pana sa fie propusa cartea aici. Plusul cel mai mare pe care il acord acestui roman e limbajul. Pe ici pe colo e foarte comic, desi se intercaleaza cu pasaje un pic cliseice. Am eu o problema cu cliseele din literatura contemporana. :D -
@ Si stim noi de unde ti se trage tie problema cu cliseele! :)
Mie nu mi s-a parut, dar poate eram atenta la alte cele si mi-a scapat.Da, problema adolescentilor, renegarea parintilor, renegarea sau cautarea si descoperirea radacinilor este o tema importanta in roman.
Fiecare incearca prin metodele sale sa se regaseasca.Crezi ca a doua generatie, reprezentata de Magid, Millat si Irie, se adapteaza mai bine la Anglia?
-
Hm, mi se pare ca Irie e singura care se integreaza de fapt. Pe ea nu o chinuie atat de mult nici apartenenta la Jamaica (singurul episod e cel cu parul, insa si atunci o face pentru Millat, nu neaparat pentru ca e negresa), nici influentele din jur. In schimb gemenii, inca de mici ar vrea sa ii cheme altfel, cred ca Millat e cel care le spune copiilor la scoala ca il cheama de fapt Mark. Iar Magid, la intoarcerea lui “de acasa” isi leapada credinta de musulman, cerand la O’Connels sandwich cu porc. Cred ca de fapt sunt generatia de tranzitie intre cultura parintilor lor si a culturii care incearca sa i se impuna la scoala, pe strada, in Anglia. Desi parintii baietilor incearca din rasputeri sa pastreze credinta si obiceiurile, anturajul si parerea celor din jur au o pondere mai mare.
Si daca vrei sa iti dau exemplu de un cliseu (mai des intalnit in filme decat in carti) e acela unde cei trei copii vorbesc despre lucruri care nu ar trebui sa faca parte tocmai din preocuparile lor (nu mai imi aduc aminte exact despre ce era vorba) si pentru a masca aceasta indrazneala a lor, Smith face ca tocmai atunci sa treaca prin dreptul lor un tren si sa nu se auda ce au scos pe gura. :) daca asta nu e cliseu…:P -
Asa i-am vazut si eu, ca pe o generatie de tranzitie. Nici atat de straina precum parintii lor, dar nici perfect adaptata.
Irie probabil ni se pare cea mai bine adaptata pentru ca pe langa faptul ca reuseste sa se integreze, este suficient de impacata cu ea insasi pentru a investiga locurile de unde se trage.Surpinzatoare mi se pare evolutia lui Magid, care desi exilat, se intoarce in Anglia mai englez decat fratele sau.
-
Ma iertati. De 100 de ori am vrut s-o cumpar de la Diverta, dar m-a oprit de fiecare data coperta aia de “chick lit”.
-
@Bradut – in curand (adica azi) o sa discutam un pic mai pe larg despre coperta.
Sa inteleg ca te-am convins ca a 101 oara sa cumperi cartea si sa o citesti? :)
-
Inca nu…mai astept, sa vad ce zice lumea pe-aici…
Ana Maria spune:
21 September 2007 | 7:40 pm
Si daca nu se incumeta nimeni…:)
Da, Dinti Albi mi s-a parut o lectura destul de dificila. Este o lucrare complexa, laborioasa, cu nesfarsite ramificatii.
Mi-a amintit de stilul lui Rushdie, dar mai ales de the Buddha of Suburbia (http://www.bookblog.ro/x-ana-maria-petritan/the-buddha-of-suburbia/) a lui Kureishi (care a aparut de curand si in romana!).
Problemele de adaptare ale strainilor in Anglia si conflictele ce apar nu mai sunt asadar subiecte noi in literatura. Cu toate acestea, Dinti Albi este o lucrare originala prin metoda de abordare a problemelor si framantarilor personajelor.
Cred ca Smith s-a folosit de probleme etnice si de rasa pentru a atinge numeroase alte probleme la fel de arzatoare, de la religie (pasajele despre Martorii lui Iehova m-au amuzat teribil)la prozaicele necazuri ale unor adolescenti.
Ceea ce nu inceteaza sa ma uimeasca este varsta autoarei. Au mai scris si altii carti la 23 de ani, dar dupa ce citesti Dinti Albi nu poti sa nu te intrebi cum se poate ca o tanara sa aiba atata spirit analitic, atata umor, detasare si o intelegere complexa a unor tipologii umane asa de distincte.