Inteligența artificială în slujba speculațiilor financiare
Autor: Robert Harris
Rating:

Editura: ALL
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Diana Geacăr
Numar pagini: 272
ISBN: 978-973-724-425-3

„Ne-am imaginat că ele [computerele], mai precis roboții, o să preia treburile casnice, o să-și pună șorțuri și o să trebăluiască în locul nostru ca niște menajere, făcând ordine în casă și lăsându-ne să ne bucurăm de timpul nostru liber. În realitate s-a întâmplat taman invers. Avem mână de lucru lipsită de inteligență, care se ocupă în continuare de aceste treburi casnice simple, adesea cu un program de lucru prelungit și pe bani puțini. În schimb cei pe care i-au înlocuit calculatoarele aparțin claselor educate: traducătorii, tehnicienii medicali, funcționarii juridici, contabilii, brokerii.”
Marioneta
0
Autor: Robert Harris
Rating:
Editura: ALL
Anul apariţiei: 2010
Traducător Mircea Ştefancu
360 pagini
ISBN: 978-973-724-215-0
(ediţia în limba engleză)
" - Ce fel de cărţi scrieţi?
- Autobiografii."
"Aici trebuie să pui ceva inimă şi asta este cu ce mă ocup eu, cu ce-mi câştig existenţa".
Acum vreun an şi jumătate, când citeam Pompei, Robert Harris îmi părea un autor rătăcit undeva, în ceaţa plutonului de autori submediocri-mediocri-aproape-bunicei de romane cu temă istorică. Cartea lui era una din care, oricâtă bunăvoinţă ai fi avut, nu puteai reţine decât pofta lui de a scrie. Precum un puşti de pe maidan care stă numai "la pomană" - adică vrea numai să dea goluri în poarta adversă, dar niciodată nu revine în apărare, Harris părea lipsit de orice clarviziune şi metodă. Acţiune, personaje, idei, sensuri - toate se pierdeau într-o pâclă de nedesluşit. Din cauza asta, "scenariul" părea al unui thriller fleşcăit, în materie de idei nu puteai extrage decât ca dintr-o măsea stricată, iar oamenii care populau paginile îmi păreau pentru a fi nişte "manechine care ţin loc de personaje". Înclin să cred că Harris încă nu este în stare să creeze personaje consistente şi umane. Dar ştie foarte bine contureze lipsa de consistenţă, lipsa de umanitate a protagoniştilor lui. În fond, literatura e ciudată, acceptă şi pe Raskolnikov, şi pe Josef K., şi pe Unchiul Vania, dar şi pe Mersault. Iar Marioneta este o dovadă că nu ai musai nevoie de personaje consistente pentru a scrie un bun roman de suspans. Mai ales când viaţa lor este una foarte apropiată de aceea a unor păpuşi legate cu aţă de degetele dibace ale unui maestru.
[Citeste tot Articolul]
Imperium
0Autor: Robert Harris
Rating:
Editura: All
(ediţia în limba engleză)
Imperium este, pare-se, primul volum dintr-o trilogie, volumul al doilea fiind aşteptat să iasă pe piaţă în octombrie 2008. Presupun că împătimiţii biografiei istoric se vor delecta cu fiecare pagină; pentru novici, printre care mă număr şi eu, însă, romanul acesta nu poate fi considerat mai deloc inspirator sau chiar şi inspirat. Merită totuşi efortul pentru cele câteva personaje (reale) bine zugrăvite, pentru descrierea unui mod de viaţă apus şi evenimente care au schimbat mersul lumii.
Imperium (termenul latin de imperium desemnează puterea supremă pe care o deţine împăratul în Roma Antică şi care, mai apoi, a fost atribuită şi unor magistraţi) evoluează în jurul unuia şi aceluiaşi personaj, Cicero, homo universalis, om politic, orator ce s-a remarcat prin discursurile sale desăvârşite. Naratorul este Tiro, secretarul lui Cicero, cel care l-a servit timp de treizeci şi şase de ani, transcriindu-i discursurile şi inventator al notelor care-i poartă numele, un sistem de prescurtare care conţinea aproape 4000 de semne.
[Citeste tot Articolul]
Pompei
0Autor: Robert Harris
Rating:
Editura: All
(ediţia în limba engleză)
Robert Harris - un admirator al lumii romane, care a ieşit din contemplare şi a încropit senin o carte despre o fărâmă din aceasta. Nu cred că poate fi încadrat în acea categorie bizară de scribi care se folosesc de un pretext istoric etern seducător prin el însuşi (Egiptul antic, Templierii, lagărele naziste, Al doilea Război Mondial) pentru a-l decora cu kitsch-ul unor ornamente narative, falimentare calitativ, dar financiar profitabile. E clar pentru oricine care citeşte numai primele pagini din Pompei că Harris e bucuros să se joace de-a romanii, că l-au uluit construcţiile lor, de la apeducte până la băile publice, că simte un suflu misterios în numele parcă magice ale celor opt intervale orare ale nopţilor lor (Vespera, Prima fax, Concubia, Intempesta, Inclinatio, Gallicinium, Conticinium, Diluculum).
Iată de ce, având în vedere că miza romanului Pompei nu este decât un joc narativ pe un fundal exotic, desfăşurat pe terenul confortabil al romanului de aventuri, iar nu ilustrarea completă a unei civilizaţii surprinse într-un anumit moment istoric, nu găsesc o prea mare utilitate în a scoate la iveală plusurile şi minusurile volumului. Voi menţiona totuşi, în treacăt, câteva aspecte care cred că ar fi putut face romanul lui Harris ceva mai spectaculos, făcându-l, eventual, să avanseze mai mult către (aparent) îngustele graniţe ale speciei literare din care face parte.
[Citeste tot Articolul]