Autor: Janice Galloway
Rating:
(ediţia în limba engleză)

De cate ori ati citit o carte care doare? Sincer, am citit multe, dar una singura aproape ca mi-a ars palmele in timp ce o citeam. Aproape palpam tristetea, durerea, depresia. Este vorba despre o tanara scriitoare, Janice Galloway, al carei personaj principal Joy Stone, traieste una dintre cele mai agonizante experiente care mi-a fost vreodata dat sa le citesc. Actiunea este plasata si intr-o Scotie trista si rece, ce contribuie si mai mult la starea generala a romanului.

Joy Stone este o profesoara singura, de varsta mijlocie. Activitatea ei didactica o rezuma cu cinism si umor:"Ii invat: 1 cand sa-si tina gura; 2 cum sa faca fata plictiselii si nedreptatii; 3 cum sa-si ascunda politicos mania; 4 sa nu intre in invatamant." Dar, pe langa acestea, suntem partasi la descompunerea ei fizica si psihica, urmand pasii mici ai unei depresii. Galloway ne ofera detalii infioratoare, dar totusi are puterea de a strecura si o usoara nota de umor, poate mai negru, mai englezesc, dar totusi fermecator.

Stilistic, cartea se remarca prin limbaj si modernism. Asezarea in pagina nu se supune normelor, intalnim cand goluri pe foaie, cand randuri scrise aleatoriu. O trasatura distincta sunt micile comentarii asezate la marginea foii, ce vor sa ilustreze gandurile lui Joy din anumite momente, ca de exemplu, din timpul unei conversatii telefonice. Totodata, desi este o carte ce drescrie simptomele unei depresii clinice, are un ritm extrem de alert, este bine inchegata si plina de viata.

Joy incearca sa treaca peste drama despartirii de un barbat, de a face fata vietii de una singura. Suntem martori la felul in care incearca sa traiasca in continuare, intr-un mod automat, lipsit de orice placere sau bucurie. Cele mai ingrozitoare momente au fost acelea ale descrierii decaderii trupesti: parul ce pica in suvite, unghii ce se rup din carne si dinti ce se clatina in gingii insangerate. Povestea este prezentata pe doua axe ale timpului, formata din flash-uri de memorie, astfel incat abia la sfarsit avem imaginea intreaga si suntem in stare sa intelegem total.

Acord un rating de cinci stele pentru ca este genul de carte care as mai vrea sa o citesc, cel putin o data. Pentru ca este o carte care iti picteaza cel mai rau scenariu, doar pentru a-ti dovedi ca mintea omului poate trece peste orice. Nu o recomand insa oamenilor slabi, pe care tristetea ii poate arunca in stari periculoase. Repet, atata durere intr-o carte nu va va fi dat sa mai gasiti.

Reviewer: Ana-Maria Petritan