bookblog.ro

Să nu mă părăsești

Scris de • 26 February 2007 • in categoria

Titlu: Sa nu ma parasesti
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2006
Traducere:
Numar pagini: 360
ISBN: 973-46-0186-5

Kazuo Ishiguro nu are un simţ pentru contrarii, apropie situaţii care sunt în mod normal la o distanţă considerabilă, într-o manieră discretă, atît de discretă, că proza lui pare a se scrie de la sine. În romanul Să nu mă părăseşti, Ishiguro apropie fiinţele create artificial şi oamenii, arătînd că însăşi această categorisire este nedreaptă, deşi teoretic corectă. Ideea lui cu privire la ambiţia de creator a omului şi la efectele acesteia nu este nouă, dar ea apare într-o poveste pe cît de firească, pe atît de minunată.

La fel ca personajele, cititorul primeşte indiciile gradual, fără să i se permită certitudini. Naratoarea Kathy, cu tonul său egal, fără patos, dar misterios în mod involuntar, îşi revede copilăria şi adolescenţa la Hailsham, relaţia cu Ruth şi cu Tommy, revelaţiile cu privire la propria identitate, resemnările în legătură cu destinul său şi al celorlalţi "donatori" sau "îngrijitori". Deja introducerea acestor două atribute, pe lîngă stranietatea şcolii Hailsham, sunt în măsură să intrige. Ce şcoală este aceasta care are paznici tăcuţi şi stricţi, care exclude şi casa şi părinţii elevilor? Ce şcoală este aceasta de unde nu se evadează, pentru care lumea de afară este inutilă, deşi îşi pregăteşte elevii tocmai pentru misiunea lor de afară?

La 31 de ani, în timpul prezent al naraţiunii, Kathy priveşte cu o nostalgie evidentă către trecutul reprezentat de Hailsham, către prietenia ei furtunoasă cu Ruth, către detalii nenumărate ale vieţii împreună cu alţii. Atît triunghiul amoros, cît şi tradiţiile şcolii Hailsham sunt descrise cu rara abilitate de a da semnificaţie banalului. Amintirile naratoarei par a fi evocările cuiva care se pregăteşte să moară, deşi finalul nu susţine această presupunere. Chiar dacă ar fi numai pentru claritatea şi profunzimea acestor evocări, romanul tot ar merita citit. Pe jumătate spus-pe jumătate evitat, subiectul este însă altul: clonarea. Tommy şi Kathy recunosc adevărul despre existenţa lor numai în final, cînd nu mai pot evita ceea ce ştiu deja: unul ca ei nu este decît "donator" sau "îngrijitor", la atît se limitează rostul lui.

Şi atunci cum să se îndrăgostească, de ce să o facă, de ce să le placă muzica, de ce să călătorească sau să întîlnească oameni? Problema adusă în discuţie este incomodă: dacă intenţionăm să salvăm oameni prin donaţia de organe de la clone, este preferabil să considerăm aceste clone ca fiind obiecte, lipsite de suflet şi de imaginaţie. Sigur că pot exista ramificaţii ale acestei idei, ele sunt prezente şi la un nivel al naraţiunii, important este că romanul lui Ishiguro nu apelează la moralitate sau la "sensibilizare". Aici, iluzia realismului este atît de puternică, încît compasiunea apare inevitabil. Nu te poţi opri de la a-ţi imagina această lume posibilă, în care nu se ştie cine cui îi este experiment. Şi pe lîngă compasiune, apar şi întrebările despre modelele după care se face clonarea, despre proba de creativitate de la Hailsham, despre probabilitatea ca această poveste să fie reală într-un viitor oarecare.

Să nu mă părăseşti este aşadar o carte a mundanului, a gesturilor şi acţiunilor mărunte, care capătă semnificaţie cînd sunt incluse în tabloul complet al realităţii, o carte care salvează detaliul, dar şi simbolul. Totodată, este o carte complexă şi neliniştitoare despre lumea noastră, văzută altfel.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Adi spune:

      Mi-a placut foarte mult cartea. E intr-adevar nelinistitoare.. Cel mai mult m-a intrigat seninatatea cu care isi acceptau menirea donatorii. Mintea de om liber ma impingea sa ma intreb tot timpul ce-ar fi daca ar pleca pur si simplu in lume, de ce nu incearca niciunul dintre ei sa evadeze “sortii”.

      raspunde

    2. ionuca spune:

      Chiar trebuie sa citesc cartea asta! :)

      raspunde

    3. Mihaela spune:

      Cred că nu aveau alternativă, fiindcă altfel de viaţă au cunoscut doar vag; dar cu instinctele nu am înţeles eu: în principiu cel de conservare este mai puternic decît datoria. Şi atunci, cum de acceptau că este firesc să mori pentru alţii?

      raspunde

    4. cata - [email protected] spune:

      Putem considera oricand ca noi suntem aceste clone , ce diferenta este intre a iti accepta moartea la 30 de ani si cea la 70 . Eu cred ca aceasta carte vorbeste despre importanta vietii si nu o pune intr-o situatie de inferioritate asa cum putem crede gandind simplist despre gesturile de resemnare ale personajelor , moartea este vazuta intr-o lumina secundara , ce straluceste este viata …

      raspunde

    5. Dana spune:

      Sunt de acord cu Adi. E intriganta seninatatea cu care isi accepta destinul. In general trairile lor sunt monotone, terne si nu dau dovada de traiti puternice, de pasiune (poate exceptie fac izbucnirile lui Tommy).
      Oricum romanul cu siguranta merita citit. E greu sa il lasi din mana odata ce l-ai inceput.

      raspunde

    6. Adriana spune:

      Am o teama imensa de a citii.Urmează sa primesc comanda.Vreau sa menționez, ca Tommy și Cathy au fost în viața mea.Sicruth ar fi fost cea mai buna prietena a me (Tatiana).Suna a schizofrenie puțin.
      Dar trebuia sa las mesajul asta.

      raspunde

    7. Cris spune:

      Am citit romanul intr.o continua stare de tensiune… Am sperat pana in ultimul moment sa se intample ceva pozitiv pentru Tommy si Kathy, dar nu s.a intamplat… Am sperat sa fuga in lumea larga, dar nu au fugit… M.am revoltat si am dorit sa ii dea o palma societatii ,, umane,, prin faptul ca se vor sinucide, lasandu.i cu ,, buza umflata,, pe ,,oamenii,, care doreau sa.i foloseasca ca piese de schimb, dar nu s.au sinucis…
      I.am povestit copilului meu de 13 ani despre subiectul acestei carti dar i.am spus ca nu o sa i.o dau niciodata sa o citeasca. Este prea dureroasa… Sper sa nu se ajunga niciodata la asa ceva.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro