Viata lui Pi
Scris de bookblog.ro • 30 July 2006 • in categoria Zeeny, Lit. contemporana
Autor: Yann Martel
Rating:
Unele carti le citesc cu creionul in mana si agenda in buzunar, ma implica analitic si obiectiv, le desfac si le puric pana cand din carte ramane un maldar de zdrente descusute si deparazitate.
Alte carti ma fura, si dupa ce le termin, stau cu ochii inapoi si inauntru si savurez gustul lor inca proaspat, mancat cu mana, fara furculita si cutit. Asa s-a intamplat cu Viata lui Pi, de Yann Martel. Dupa ce am terminat-o mi-am dat seama ca iar nu mi-am notat nimic pe parcursul ei, care a fost ca o spinare de deal pe care m-am rostogolit, ajungand jos cu genunchii verzi de iarba si un zambet pana la urechi, dupa care zici "mai vreau o data". Dar nu te mai dai.
Asa ca acum, dupa ceva saptamani de decantare, ma intorc la Pi.
Pi, adica Piscine Molitor Patel, botezat dupa bazinul cu acelasi nume din Paris, avea o viata linistita, atat cat poate avea un adolescent caruia i se spunea la scoala "Piss", un copil studios, crescut intr-o gradina zoologica (tatal sau era directorul), religios, si care frecventa asiduu biserica, moscheea si templul, adorandu-i in egala masura pe Isus, Allah si zeitatile indiene, spre exasperarea parintilor si preotilor, care nu inteleg ca Pi nu vrea decat "sa il iubeasca pe Dumnezeu", pentru ca "Bapu Gandhi a spus ca toate religiile sunt adevarate".
Intr-o Indie a anului 1977, plina de framantari politice si economice, condusa de Indira Gandhi, familia lui Pi se hotaraste sa emigreze in Canada, cu catel si purcel. Adica cu toti membrii familiei si cu cativa dintre rezidentii gradinii zoologice de care avea grija tatal lui Pi. Pe un cargo. Care naufragiaza in plin Pacific, iar Pi se gaseste singur intr-o barca de salvare. Adica, singur fara alti oameni, pentru ca barcuta are locatari din plin. Partea a doua a romanului il gaseste pe Pi impartind o salupa de 8 x 3 m cu o zebra, o hiena, un urangutan numit Suc de Portocale si un tigru bengalez numit Richard Parker. Intre acestia au loc urmatoarele reduceri. Hiena ucide si mananca partial zebra; hiena ucide si mananca partial urangutanul, tigrul ucide hiena si ii mananca pe toti. Mai putin pe pustiul de 16 ani care sta terorizat pe o pluta in afara barcii si se uita la masacru.
Viata cu Richard Parker timp de 227 de zile intr-o copaie de lemn nu a fost usoara, in primul rand pentru ca tigrul trebuia hranit, ca sa nu ii vina ideea sa se hraneasca singur cu colocatarul sau biped. Pi face un tur de forta majora in dresajul unui animal in situatii extreme si reuseste sa se impuna ca mascul alfa, profitand de cunostintele privind animalele in captivitate si de cele cateva zale mai sus pe lantul trofic. Lant prin care fostul vegetarian haladuieste, traversand toate "felurile de mancare" marine, fara ezitare, mancand de la alge si crabi la ochi de peste, sange de testoasa, "o amestecatura de bucatele de inima, plamani, ficat, carne, presarata cu fasii de peste, mustind intr-un sos galben de oua si limfa, [...] sa te lingi pe degete"
Intr-o barcuta portocalie, singur sub cerul albastru si pe oceanul verde nu prea ai ce sa faci opt luni. Poti cadea in ghearele disperarii si sa dai drumul firicelului subtire de viata, poti sa te lasi mancat de pisicuta oranj de 300 kg, sau poti sa te tii cu toata fiinta emaciata de sete, foame, singuratate, sare, soare, mare, de speranta. Viata lui Pi pe barca incepe cu rugaciuni dis de dimineata, fara sa stie unde este Mecca, facandu-si cu constiinciozitate rutina de "yoga de canicula pentru beduini", vaneaza pentru el si companionul blanos, si incearca sa isi tina mintea ocupata:
- "Nu ateii imi stau in gat, ci agnosticii. Indoiala este utila pentru un timp. Toata lumea trebuie sa treaca prin gradina Ghetsemani. [...] dar trebuie sa si avansam. Sa alegi indoiala ca filosofie de de viata, e ca si cum ai alege imobilitatea ca mod de transport."
- "Imi imaginez ultimele cuvinte ale unui ateu: "Alb! Alb! I-i-i-iubire! Dumnezeule!" si de pe patul de moarte, saltul in credinta. In vreme ce agnosticul, ramanand fidel ratiunii care il caracterizeaza, [...] ar putea sa incerce sa explice dulcea lumina care il inunda spunand: "E p-p-poate oxigenarea redusa a c-c-creierului" si sa ii lipseasca pana in ultimul moment imaginatia si sa rateze astfel partea cea mai buna a povestii."
- "Noaptea imi vedeam suferinta asa cum era: limitata, insignifianta, si eram calm. Durerea mea nu isi gasea locul nicaieri. Si puteam sa o accept. Lumina zilei ma facea sa protestez: "Nu! Nu! Nu! Suferinta mea conteaza! Vreau sa traiesc! Nu pot sa separ viata mea de cea a universului. Viata e precum gaura cheii*. Cum as putea sa nu ma opresc sa trag cu ochiul? E tot ce am!"
Ultima parte a calatoriei lui Pi se precipita in cateva ciudatenii si intamplari care se rotesc in jurul ideii de hrana, ca mai toata povestea, insa aici notiunea de "ucide ca sa traiesti" este extrem de evidenta, umbrind-o pe cea de "a te hrani ca sa traiesti"... Un alt naufragiat â€"canibalizat de foame -, o insula mobila cu populatie de manguste, apa dulce, hrana, paradis gasit?, alge carnivore, paradis pierdut si in sfarsit... pamant.
*traducerile citatelor fiind facute din franceza, am aflat cu surprindere si amuzament ca "judas", inseamna "gaura cheii", "vizor" sau "ferestruica de observatie", deplasand caracteristici ale omului in utilitatea unui dispozitiv de... spionat. :-) Si sa nu inceapa nimeni cu Evanghelia dupa Iuda.
Reviewer: Zeeny
Citeste cele 25 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
O carte foarte interesanta. Iar finalul este cheia intregii aventuri, cititorul fiind pus in situatia de a alege varianta pe care o prefera, alegoria sau realitatea cruda.
-
cititorul? nuu… doar tipii de la firma de asigurari a cargo-ului scufundat ;-)
cititorul prefera intotdeauna povestea -
După un review aşa fain nu ştiu dacă mai merită să citesc romanul ;-))
Am avut cartea în mână dar m-a îndepărtat prezentarea neinspirată a celor de la Humanitas. Cineva a luat nişte bani degeaba! -
nice idea
-
N-am nimic cu recenzia, dar pe mine m-a convins sa nu citesc cartea. Toata povestea pare IN-GRO-ZI-TOR de plicticoasa!!!
Ce pacat :( Si era pe toreadlist-ul meu!
-
Tu esti singurul care pierde.
-
-
Pacat? de ce? preferai sa nu iti fi povestit eu despre ea, sa o fi cumparat si sa te fi plictisit citind-o? Ei, atunci e cu atat mai bine ca ai avut ocazia sa stii despre ce e vorba.
Sa stii ca nu e chiar Robinson Crusoe sa iti insire pagini de jurnal cu comportamentul caprelor domesticite si culturile perene de grau :-) si nici nu dureaza 28 de ani :-P … a fost o ultima incercare. :)
-
Ca sa parafrazez… Nu exista carti proaste, doar cititori nepotriviti.
-
heh. inteleg dorinta de a nu eticheta generalizat, insa.. serios ca pot jura ca exista si carti proaste. Am eu un teanc de expulzat pe la anticari chiar acum. :-)
-
cartea e chiar dragutza:Dintr-adevar are parti in care intra cam mult in detalii si termeni biologici despre pesti,sau alge,eventual apar descriei lungi,plictisitoare si care necesita dictionaru mereu in apropiere,dar povestea e captivanta;citesti si iti dai seama k nu mai poti sa te opresti;mi-a placut +k e scrisa intr un stil f interesant;nu (prea) ai cum sa te plictisesti;finalul..?!GENIAL !SI ASA CUM A SPUS SI ZEENY “CITITORUL PREFERA POVESTEA”
-
Spre marea mea surpriza, mi-a placut tare mult cartea aceasta. La inceput am fost foarte sceptica fiindca mi se parea tare plictisitor subiectul iar prezentarea de pe coperta…total neatragatoare. Am hotarat s-o citesc, totusi, fiindca ea figura in lista cartilor preferate ale unei prietene.Dupa ce am inceput-o,nu am putut sa mai fac nimic altceva pana cand am terminat-o. Am si visat despre Pi si Richard Parker:).All in all…i really enjoyed it!
-
Aveti idee de unde pot achizitiona si eu cartea. nu o gasesc pe nicaieri. aa si inca ceva. alte carti de yann martel mai sunt traduse in lb romana? multumesc anticipat
-
eu am luat aceasta carte de la diverta
-
-
Deci citeam revista Arcada si un interviu cu Florin Piersic Junior care recomanda aceasta carte. Am ajuns tot pe celebrul bookblog.ro :), frumoasa recenzia. Imi comand cartea imediat. Multumesc
-
mi/a placut la nebunie.pt efect maxim trebuie citita in engleza.anamaria
-
oh….e o carte superba!…desi intotdeauna am avut o ciudata dezgustare pt cartile a caror actiune se desfasoara pe teritoriul Indiei….insa aceasta a fost o exceptie..e prezentata de-a dreptul fascinant intreaga aventura interioara la care porneste acest Pi
-
Pingback: Cartea cadou - Viata lui Pi - Yann Martel « Cutia de cadouri
-
Mi s-a părut o carte fascinantă. Sincer, n-am putut să o mai las din mână până nu am terminat-o!
-
Am terminat de citit cartea acum cateva seri.Cu toate ca sunt in sesiune si s-ar zice ca am si alte lucruri de facut..Pur si simplu nu am putut adormi pana nu am ajuns la ultima pagina.O recomnad cu multa caldura.
-
Pingback: » The Last Confession of Alexander Pearce (2008) Zeemovies
-
Pingback: » Earth (1998) Zeemovies
-
am citit cartea si pot sa va spun ca am fost foarte impresionata aceasta aventura te pune pe ganduri…te tine cu sufletul la gura..e plina de emotie si de atata curaj si frica,…frica pe care am avut-o eu … la fiecare cuvant ….si incercam sa imi imaginez tot ce citesc ca un film in mintea mea… totul era ceva .. extraordinar…e o cartre interesanta care te pune pe ganduri cum am mai zis..dar foarte , foarte frumoasa…va spun sincer…
-
Este un film tare frumos l-am vazut de 2 ori si inca as mai faceo
Jen spune:
30 July 2006 | 12:53 pm
Cartea n-am citit-o, deci nu ma pronunt, dar recenzia e super tare!