Eroi fără voie
Scris de Iulia Dromereschi • 4 October 2015 • in categoria SF/Fantasy
Rating:
Editura: Millenium Books
Anul aparitiei: 2015
Numar pagini: 464
ISBN: 978-606-8693-05-7
„Povestea începe undeva în toamna lui 2014, cînd Andreea Chebac (Bookblog.ro) şi Simina Diaconu (Revista de povestiri) au pus la cale un atelier de literatură science fiction şi fantasy.”
Astfel deschide Michael Haulică porțile către Secția 14, în dubla sa calitate de editor al antologiei și „profesor” de SF/F în cadrul primului atelier de gen din România. Ce este Secția 14? O aflăm din introducerea aceleiași antologii. Cenaclul literar s-a înființat în urma încheierii primului atelier de SF/F, înglobând ulterior și pe absolvenții celei de-a doua ediții (în primăvara acestui an).
Antologia poartă numele povestirii lui Andrei Duduman (recenzată aici), unul dintre cei 11 eroi... cu voie, membri ai Secției 14, care au contribuit cu tot atâtea cărămizi dăltuite cu migală la construirea și ranforsarea acestor genuri literare de tradiție în literatura autohtonă. Spun „de tradiție”, deși puțini cititori români sunt la curent cu realizările din domeniu, și mulți sunt cei care ar ridica sprâncenele a mirare la ideea că da – avem și noi SF.
„Erau ca rămăşiţele unui ou cosmic, zdrobit prin blasfemia mea, lăsînd descoperit lumii inimaginabilul său conţinut.”
(M. A. Dincă – Oroarea din Oort)
Firește că mi s-ar părea corect să spicuiesc câte o idee principală din fiecare povestire, însă prefer să vă las libertatea de a descoperi singuri aventurile fantastice dintre paginile antologiei. Ce trebuie să știți este că fiecare dintre autori are un stil complet original, și că, deși sunt cu toții într-o mai mică sau mai mare măsură influențați de curente, stiluri sau autori deja consacrați, dozele de originalitate sunt puternice și își fac simțită prezența peste tot.
Un exemplu foarte inspirat în acest sens este Scrisoare din Iordania. Scrisoarea, „operă” a poștașului Decebal Enrique Popescu, îi aparține de fapt lui Valeriu Tudose. Aventurile acestuia prin deșertul iordanian, după ce află, netam, nesam, că Iordania a fost, de fapt, prima țară care a trimis o ființă în spațiu, și că aceasta era o cămilă pe nume Shakira (!), sunt descrise cu un simț al umorului pe care doar un autohton îl poate înțelege și savura din plin. Istoria este ușor deformată, cercetătorii români sunt urcați pe culmile semețe ale unor realizări deosebite, iar popularitatea ceaușistă pare a fi datorată descoperirilor... extraterestre.
„Lumina lunii trecea prin ei, dansînd printre muşuroaiele de iarbă sufocate de apăsarea lor. Avansau aşa, încet, încet, mai ales noaptea, mesteacăn după mesteacăn, şi îmi furau grădina.”
(Andrei Panțu – Tursas)
Pe de altă parte, În început, aparținând lui Mihai Octavian Giulvezan, ne poartă tocmai în Egiptul antic, unde Sakara-Har, regina Țării de Jos, este închisă și supusă judecății de propriul său frate, considerate nedemnă să mai domnească. Presărată cu amănunte istorice credibile și descrieri palpabile, prezintă condensat, însă expresiv, o metaforă a credinței și a originii, cu personaje aparte care să ajute cititorul să le memoreze mai ușor.
Nu există o povestire cuprinsă în această antologie care să nu fie interesantă, sau să nu stârnească măcar o umbra de curiozitate. Umorul unora, descrierile savuroase ale altora, originalitatea tuturor și, mai ales, strădaniile încununate de succes de a publica rezultatele unei munci susținute – cu toții știm că nu oricine poate scrie, și încă așa – toate acestea sunt argumente viabile care mă ajută să recomand cu drag această antologie, în care sunt convinsă că fiecare poate găsi ceva pe gustul său.
Poate singura mea „dezamăgire”, cu siguranță… corijabilă, ar fi că între pagini am găsit numele unei singure autoare, Iulia Albota*. Mi-a plăcut povestirea tizei mele (Stalker), și aș dori să încurajez și alte femei talentate să își încerce condeiul la următoarele ateliere, cenacluri și antologii pe care oameni minunați ni le vor oferi, drept tot atâtea daruri!
* Până la urmă singura prezență feminină s-a dovedit de fapt a fi două: Iulia Albota – Stalker și Alexandra Medaru – Reînnoirea
-
Plusuri
Din cele 11 povestiri cuprinse în antologie, este practic imposibil să nu îți placă măcar una. Varietatea și alternativele asigură calitatea și plăcerea lecturii.
-
Minusuri
Prezența aproape exclusiv masculină :) - complet „remediabilă” la următoarele ediții!
-
Recomandari
Există SF/F românesc, și încă bun. Recomand cu căldură antologia atât fanilor, cât și neofiților. Este un punct de plecare constructiv în misiunea de descoperire a ceea ce are de oferit acest gen pe la noi.
Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Mulțumim mult pentru recenzie și aprecierile privind antologia. O corecție ar fi necesară, în cadrul antologiei sunt prezente două autoare: Iulia Albota – Stalker, și Alexandra Medaru – Reînnoirea.
De asemenea trebuie precizat că a doua ediție a Atelierului de literatură science fiction și fantasy a avut șapte absolvenți, trei dintre ei fiind femei. -
O recenzie interesanta, in care Iulia reuseste sa-mi trezeasca interesul pentru un gen care nu ma atrage foarte mult. Cu siguranta voi cauta antologia si ma voi asigura ca citesc mai intai povestirile “fetelor”!
michael spune:
4 October 2015 | 10:06 am
Iulia Albota & Alexandra Medaru. fetele. :)
mulțumesc frumos pentru lectură și împărtășire.